Partidul Democrat părăsea Internaționala Socialistă în 2005. Deputatul Ioan Oltean comenta atunci “Începînd din această noapte, ne vom culca pe spate cu posibilitatea de a ne întoarce cîte puțin şi pe stînga, şi pe dreapta. Important este ca noaptea să fie fără coșmaruri”. Orientarea doctrinară a PDL în ultimii ani a fost mai degrabă visul urât al lui Băsescu – declarațiile belicoase împotriva bugetarilor, beneficiarilor de prestatii sociale, profesorilor; sacrificarea sănătății și a educației în mediul rural; creșterea la sânul partidului a unor gentilomi neoliberali; linia directă FMI-Cotroceni.

Sub tunetele și fulgerele de la Cotroceni și sub îndrumarea FMI, PD-L a adoptat anul acesta un nou Cod al Muncii și o lege a Dialogului Social care flexibilizau piața muncii. Aceste legi nu au dus la un val de angajări, cum era și de așteptat- nu legislația muncii era marea barieră pentru crearea de noi locuri de muncă în România, ci starea economiei și opțiunea de a munci în străinătate, net mai bună pentru români.

Aceste schimbări legislative erau bățul pe care îl arăta guvernul șomerilor și muncitorilor, în paralel cu tăierea ajutorului de șomaj, tăierea salariilor și- de neînțeles într-o recesiune- subfinanțarea măsurilor active pe piața muncii- în special a formării profesionale- și a educației permanente.

Săptămâna aceasta Ministerul Muncii a propus un proiect de lege pentru modificarea legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Modificarile stimuleaza angajarea șomerilor de lungă durată si a persoanelor care beneficiază de venit minim garantat dar nu găsesc un loc de muncă . Aceste măsuri sunt desigur salutare, însă întârziate: pe modelul întâi bățul și apoi morcovul, guvernul și președintele au procedat intai la atacuri de discurs, tratand beneficiarii de prestatii sociale si de asigurari de