Stimate domnule Lucian Raicu,
Acum cîteva zile vă pomenisem de biblioteca unui profesor, Frenkel, care m-a îmbolnăvit pe viaţă. Ieri iau de la librărie o cărţulie de poezii de Arghezi, Desluşiri, şi găsesc una dedicată chiar lui Frenkel! E vorba de Lasă-mă noapte, de la pag. 16. Sub titlu e scris: "O copie pentru camaradul Eliezer Frenkel". Ştiam că-l cunoaşte pe Arghezi. Îmi dăduse nişte cărţi de-ale lui, dedicate, cu litera subţire şi mică, profesorului de idiş, de ebraică etc... L-am cunoscut pe la vreo 16-17 ani. Profesa la aceeaşi şcoală unde era şi maică-mea. Mă duceam la dînsul c-o emoţie de nedescris. Îmi luam geanta uriaşă. Sunam. Mă primea, într-o cameră imensă unde, de obicei, era şi nevasta lui cu cei doi copii, mari, o fată şi un băiat. O dezordine încîntătoare. Camera aceea îi era şi dormitor şi bucătărie şi sufragerie. Lîngă masă stăteau cîteva pachete nedesfăcute de cărţi achiziţionate recent de la anticariatele din provincie. Pe atunci erau foarte multe cărţi bune, burghezo-moşierimea, putredă, vindea! Mă lăsa în a doua cameră, tot mare, cu pereţii plini de rafturi, pînă sus, avînd cărţi pe trei rînduri. Pe jos, mormane enorme. Ţin minte un Talmud în nu ştiu cîte volume enorme, format monumental, legat în piele, clădit pînă aproape de tavan. Tot acolo se uscau şi rufele! Am petrecut în camera aceea indescriptibilă cele mai emoţionante ceasuri ale adolescenţei. Mă lăsa singur cîte 2-3 ore!!! Scotoceam, mişunam, pipăiam, miroseam. Nu ştiam ce să aleg din miile de volume. El îmi da orice!! Mi-a împrumutat chiar Istoria lui Călinescu! Ediţii princeps din poezia mare română: Arghezi, Barbu, Blaga, Bacovia, Fundoianu etc... Pe atunci nici nu era voie să-i pomeneşti pe unii, darmite să-i mai şi citeşti. Tot ce am citit în anii aceia a fost de la Frenkel. Era trist. Nu se înţelegea cu nevasta, copiii îi făceau greutăţi. A plecat trimiţîndu-şi pri