UN SCRIITOR UITAT Pe locul casei natale a lui Ioan Slavici sunt latrinele postei din Siria, iar strada pe care s-a nascut poarta numele Regimentului 85 Infanterie!
Siria lui Slavici o duce greu. In afara de strada principala, nici o alta ulita nu are asfalt. Si nici nu va avea degraba: oamenii spun ca din pricina primariei, primaria da vina pe bani, iar banii tac vinovat si se scurg in graba, pesemne satui de faptul ca toti ii considera tapi ispasitori.
CASA MEMORIALA. In satul unde s-a nascut, nu au fost resurse pentru o casa memoriala numai a lui Slavici. Muzeul, de fapt o aripa a fostului conac nemesesc al familiei Bohus, il imparte cu un alt sirian: compozitorul Emil Montia. Cateva scaune, mobilier, scrisori xeroxate, afisele ecranizarii "Moara cu noroc", un bust, o lampa de petrol, carti in limba germana ale altor scriitori, decupaje din ziare recente, niste tablouri cu familia Bohus si picturi naive despre Slavici si Eminescu - o oferta stirba, pe masura pretului biletului de intrare (10.000 de lei).
La intrare, doua lacate blocheaza grilajul de fier, semn ca nu e mare traficul in muzeu. Cei mai multi urca si la Cetatea Siriei, blegita si lesinata, cu zidurile mancate de muschi si de ani. Acum o suta de ani, statea pe picioare mai solide; astazi au ramas cateva cioturi de pereti sa se intinda spre soare, apatic, subred, sfaramicios.
SIRIA DE AZI. O ceata de tiganci mari, spatoase, greoaie, dezbate cu voce tare problema unei case, un fost conac nemesesc stapanit acum de doi proprietari - unul si-a vopsit jumatatea in galben, altul si-a varuit-o. Nu se inteleg nici asupra aspectului, nici asupra folosirii intrarii comune. Glasurile stridente fac tandari linistea de dimineata tarzie. Fata de doua-trei familii, cate erau prin anii 1900, acum peste 1.000 din cei 8.000 de sirieni sunt tigani. Oficial. Neoficial, sunt mult mai multi, dar s-au d
