Una dintre hibele majore ale culturii noastre este incapacitatea de a duce la capat proiectele esentiale. Entuziasmul debordant al inceputului se uzeaza rapid, lasand loc blazarii si, apoi, unei tot Una dintre hibele majore ale culturii noastre este incapacitatea de a duce la capat proiectele esentiale. Entuziasmul debordant al inceputului se uzeaza rapid, lasand loc blazarii si, apoi, unei tot mai complicate filozofii justificatoare, prin care esecul sa fie drapat in "fatalitate" romaneasca si adamism national. "Eu care nu am facut" se transforma, pe nesimtite, in "noi care nu putem face", "noi care nu suntem lasati sa facem", "noi care am face daca turcii si altii ne-ar fi dat, de-a lungul istoriei, pace"... Istoria noastra culturala e un sir nesfarsit de lamentatii individuale si alibiuri colective, de amanari si reluari succesive, de constructii taraganate cu anii si abandonate - cu o anume voluptate a renuntarii - in favoarea altor proiecte, neindoios si mai importante. Iata insa ca, din cand in cand, in momente pe care le putem considera faste, se pune, si la noi, punctul final. Proiecte fundamentale sunt nu numai schitate, conturate, discutate la nesfarsit, ci si materializate efectiv, reusindu-se astfel o dubla victorie: impotriva dificultatilor reale si in contra felului nostru de a fi. Cu aparitia recenta a primelor doua volume din Dictionarul general al literaturii romane (ed. Academia Romana si Editura Univers Enciclopedic) asistam la fixarea unui moment important in istoria noastra literara. Cele doua tomuri masive (volumul I, literele A/ B: 732 pagini; volumul II, literele C/ D: 812 pagini) sunt numai prima "salva", anuntandu-le pe cele ce vor veni in curand si dand o idee despre masivitatea si soliditatea intregului ansamblu. Fata de alte dictionare de profil, intampinate, la vremea lor, cu pretuirea meritata (Dictionarul literaturii romane de la orig