Doar 1% din romi au fost la liceu şi 40% nu au mers niciodată la şcoală, spun statisticile. Şcoala e singura şansă a copiilor din prelungirea Ferentari să nu devină noua generaţie de paria a societăţii.
Niciun copil nu ar trebui să trăiască în ghetourile din Ferentari. Pe aici şobolanii nu arată a şobolani. Şobolanii ăştia arată a căţei pechinezi.
Copiii romi trăiesc printre munţi de gunoaie şi văd pe stradă şi acasă tot ce poate fi mai rău: furturi, violuri, mascaţi, droguri, bătăi, mizerie. Pe copiii ăştia nu mai ai cu ce să îi sperii.
Ce înseamnă să fii copil rom în prelungirea Ferentari? Poveştile de pe străzile Livezilor, Tunsu Petre, Zeţari, Iacob Andrei, sunt cumplite. Vedeţi o fotogalerie din ghetourile ferentariste.
În case e trauma
"În case e trauma. În case e coşmarul. Copiii vin la şcoală pentru că aici e singurul loc unde au libertatea de a se exprima, de a se juca, au o masă. Cornul ăla cu laptele contează foarte mult pentru ei", spune Elena Radu, mediator şcolar şi profesoară de limba romani la Şcoala 136 din prelungirea Ferentari (foto dreapta).
Foarte mulţi nu ajung la şcoală pentru că părinţii „sunt prea ocupaţi să se drogheze, să îl scoată pe Icsulescu din închisoare, să îşi asigure hrana pentru mâine".
„Copiii ăştia se lovesc de mutări locative frecvente, se lovesc de mascaţi, ei văd violenţă, agresivitate. Deci copiii ăştia văd tot ce e mai rău, pe copiii ăştia nu ai cum să îi mai sperii. E clar". "Un alt copil, dacă ar trăi un sfert din ce trăiesc ei, ar fi marcat pe viaţă. Ar fi ceva de genul autiştilor. Aceşti copii au o putere extraordinară de a merge mai departe", spune profesoara despre elevii ei.
Exemple negative
Pe străzile din spatele şcolii, acolo de unde vin copiii, sunt munţi de gunoaie şi covoare de seringi, scările nu mai au balustrade, pereţii nu au fost zugrăviţi şi sunt p
