Cratiţa Minune
Un craniu secţionat în două
devine recipient şi,-ntr-însul,
poţi, cu pesmet, făină, ouă,
ca-n orice vas, să-ţi fierbi/coci prînzul.
Pesmetul, oul şi făina
cu gîndul duc la un pané;
dar de ce vita sau găina
să le sacrifici – dacă-ţi e
materialul însuşi al
clientului la îndemînă,
adică propriu-i encefal –
pe cînd el gîtuie (cu-o mînă
de ins cu encefalul mîzgă
sau terci, ce stă să se răstoarne
din vas) un gît de nişte gîscă
ce se bifurcă-n două goarne
(ca dublul flaut din pictura
Mormîntului de la Tarquinia,
cu Leoparzi); pe cînd, din gura
celei de sus, după opinia
mea, iese-alt sunet gîtuit,
cu cap cu tot... Tot ce se-ntîmplă,
în cadră, pare gratuit,
dar, ducînd degetul la tîmplă
şi cugetînd, vezi că, adese,
ce pe-o ureche intră-n chip
de una,-n chip de alta iese
pe-ailaltă; ba chiar că-i cu chip
să afli, dacă mai ai scaun
la cap, de ce-i e, oare, dat
paleozoicei reptile
să stea lîngă decerebrat,
pe trotinetă,-n loc de scaun
cu rotile...
Cratiţa Minune
Un craniu secţionat în două
devine recipient şi,-ntr-însul,
poţi, cu pesmet, făină, ouă,
ca-n orice vas, să-ţi fierbi/coci prînzul.
Pesmetul, oul şi făina
cu gîndul duc la un pané;
dar de ce vita sau găina
să le sacrifici – dacă-ţi e
materialul însuşi al
clientului la îndemînă,
adică propriu-i encefal –
pe cînd el gîtuie (cu-o mînă
de ins cu encefalul mîzgă
sau terci, ce stă să se răstoarn