Peste fix o lună, Constanţa merge la spectacol pentru a salva un copil care a împlinit zilele acestea un anişor. Andrei-Eduard Tornea respiră doar datorită unui aparat de ventilaţie care îl ţine legat pe patul de spital. De când s-a născut, copilul n-a mers niciodată acasă.

De când a venit pe lume, la 1 octombrie 2012, micuţul Andrei-Eduard Tornea nu a părăsit niciodată patul de spital. Camera lui de acasă îl aşteaptă şi acum. Mama este nedezlipită de copil, căci Andrei este dependent de aparatul de ventilaţie care îl ţine în viaţă, ca un „cordon ombilical“ artificial.

Băieţelul a fost intubat din primele clipe de la venirea pe lume. Astfel că mama lui nu l-a auzit niciodată scâncind sau strigând-o. Nici când plânge, vocea lui Andrei nu se aude, fiind stinsă de tubul care îi străpunge traheea. Părinţii îşi dau seama când suferă pentru că pe obrăjori îi curg, în tăcere, lacrimi.

Aşteptat cu dragoste, Andrei a venit pe lume în cele mai bune condiţii. Familia s-a străduit să asigure mamei sale o îngrijire atentă, la o clinică privată, cu un medic renumit. Toate ecografiile şi testele făcute în timpul sarcinii arătau că fătul se dezvoltă normal.

Totuşi, la naştere, proaspăta mamă nu şi-a auzit pruncul plângând - semnul pe care îl aşteaptă toţi cu sufletul la gură.

De cum a ajuns în mâinile medicilor, aceştia şi-au dat seama că băieţelul nu va trăi dacă nu primeşte ajutor de urgenţă. Andrei a fost intubat şi conectat la un aparat de ventilaţie mecanică. A fost nevoie de o incizie a traheei, procedură care este ireversibilă. Diagnosticul a fost dureros: paralizie bilaterală de diafragm.

Afecţiunea muşchiului, care separă cavitatea toracică de cea abdominală şi care are principalul rol în procesul de respiraţie, îl face pe copil dependent de aparatul de ventilaţie. Având insuficienţă respiratorie severă, Andrei este internat