Ploile torentiale care s-au abatut asupra judetului Constanta au lasat urme adanci. Dezastrul este de-abia acum vizibil: oameni fara case, dar si fara carti de identitate, fara apa potabila, dar si fara fotografiile copiilor, fara paine, dar si fara speranta. Urme adanci, fizice si psihice, care nu se vor sterge niciodata. In satele sarace din judetul Constanta, ploile au venit ca un blestem. Pentru sinistrati, viata este luata, inca o data, de la capat. Zidurile cazute ale locuintelor, acoperisuri ruinate, animale moarte - toate sunt elemente ale unui tablou lugubru. Pentru opinia publica, bilantul tragediei suna sec: fie ca sunt doua case distruse sau 200, emotia nu razbate la fel ca pentru cei care traiesc nenorocirea. O vizita la fata locului dezvaluie insa imagini greu de cuprins cu imaginatia. O masina de cusut veche, lasata probabil mostenire de parintii batrani, zace acum, ruginita, in namol. Peste tot se vad dulapuri sau sifoniere roase de timp, dar, cu toate acestea, singurele obiecte de mobilier din casele saracacioase. Vechi pagini din buletine de hartie zac aiurea, de parca cineva le-ar fi rupt intentionat si le-ar fi aruncat pe ulita. Un televizor alb-negru, la care intreaga familie urmarea stirile, este acum un fel de acvariu plin de namol. Cartile, atatea cate erau, manualele, hainele si vesela sunt imprastiate pe langa ceea ce oamenii obisnuiau sa numeasca, inainte de ploi, casa. Lungul drum catre normalitate Pentru oamenii de la sate, inundatiile au lasat urme adanci. Pana sa-si faca din nou un rost va mai trece mult timp. Acum, ei nu mai au nimic. Trebuie sa mai faca drumuri la Constanta, pentru a-si declara pierdute cartile de identitate si pentru a obtine unele noi. Taxele nu sunt mari, cativa lei noi; banii pe transport si drumurile lungi sunt cea mai mare corvoada. Hainele pierdute sunt inlocuite cu cele donate de oraseni. De multe ori, pr