Băncile sunt "un stup fără matcă", iar clienţii care vor finanţare se găsesc în faţa unui paradox, fiind primiţi cu braţele deschise în sucursale sau de către directorii pe corporate, dar în cel mai fericit caz refuzaţi de Departamentul Risc la al doilea răspuns, afirmă Marcel Vulpoi, partener V&TM.
"Prima reacţie a băncilor: sigur că da! Sunt oameni care sună săptămânal din bănci, relationship manageri care cer să le aducem clienţi, să facem ceva. Vine clientul şi-l duc la întâlnirea cu managerul din bancă, iar acesta spune din start că finanţarea se va aproba cu siguranţă. Abia la finalul unei discuţii călduroase aminteşte ceva de cei de la Risc, dar ne asigură că nu va fi o problemă. După care începe ping-pong-ul. Dă-mi aia, dă-mi aia, cum e aia, de ce ai făcut aia acum 14 ani. Ping-pong-ul din prima lună este cu cel care întocmeşte dosarul, nu cu Riscul", a spus Marcel Vulpoi, fondatorul firmei de consultanţă şi contabilitate Vulpoi & Toader Management (V&TM).
Consultantul, care predă şi la catedra de contabilitate de la ASE, spune că abia după o lună de schimbat documente cu ofiţerul de credit din sucursală începe "moartea pasiunii" pentru cel care vrea un credit.
"Dosarul ajunge la Risc şi trei săptămâni - o lună nu mai auzi nimic. Nimeni nu-ţi dă vreun contact de la Risc. Dacă suni în sucursală, invariabil primeşti răspunsul: «Nu mai depinde de mine sau de noi». La Risc stă şi o lună fără să te sune nimeni. Ce-or face acolo, Dumnezeu ştie", a continuat Vulpoi.
În cazurile fericite întâlnite de consultant, primele interpelări la o lună după ce dosarul a ajuns la Departamentul de Risc sunt solicitări de suplimentare documentaţie, clarificări sau explicaţii.
"Din experienţa ultimilor doi ani, fie primul răspuns de la Risc este negativ, fie al doilea. După ce trimiţi toate documentele şi termini de dat toate explicaţiile, ţi se s
