Românii din Peninsulă au atins minimul istoric al popularităţii. Pare imposibil, întrucât din studiul comandat de Agenţia pentru Strategii Guvernamentale reise că 81% dintre italieni au în Românii din Peninsulă au atins minimul istoric al popularităţii. Pare imposibil, întrucât din studiul comandat de Agenţia pentru Strategii Guvernamentale reise că 81% dintre italieni au în cercul lor de cunoştinţe un român, cu care sunt în relaţii bune.

Dar diferenţa dintre ce spune presa, ce declară politicienii şi ce revelă sondajele este imensă. Explicaţia, tot un sondaj: 38% dintre italieni nu fac diferenţa dintre ţigani şi români.

În perioada preelectorală, dreapta italiană a jucat cartea siguranţei publice, lovind în comunitatea românească. O comunitate fără cap şi fără coadă, incapabilă de a lua atidudine pe o singură voce şi dezbinată până şi în necaz.

Românii îşi merită o bună parte din imaginea proastă. În puşcăriile italiene se află aproximativ 4000 de deţinuţi români. Asta în condiţiile în care în Italia nu se intră după gratii pentru un salam şi o pâine. Ţiganii au făcut partea lor dar nu totul.

Recentele evenimente de la Napoli sunt o radiografie perfectă a Italiei. Autorităţile sunt neputincioase în faţa unui fenomen pe care până acum l-au evitat. Italienii, impulsionaţi de presă şi/sau interese obscure, reacţionează violent.

Scânteia fugăririi ţiganilor din Napoli, a fost aprinsă de câteva mame înfuriate şi de mafia locală. În cazul românilor, nivelul discriminării este altul, dar efectele sunt aceleaşi; suspiciune, patronii şi proprietarii de casă nu vor să audă de români. La bază, tot una-două infracţiuni relatate până la suprasaturaţie de presa plătită să inducă obsesia naţională că există o problemă.

Stânga italiană, rămasă fără capital electoral, împreună cu ONG-uri antidisciminare (noroc că sunt şi ţigani la mijloc) înc