Marţi, 14 iulie 2009, în nici o oră, scandalului Ridzi i s-a pus capăt printr-o succesiune de evenimente derulate cu o repeziciune şi o precizie care trădează minuţioasa pregătire. E limpede că demisia Monicăi Iacob Ridzi a fost decisă mai de mult în laboratoarele de la Cotroceni.
Urma ca ea să demisioneze doar în clipa când sacrificarea ei ar fi rezolvat şi unele probleme ale lui Traian Băsescu. Având în vedere că scandalul mediatic îşi mai pierduse din amploare şi că, după cum ne arată ultimele sondaje, Traian Băsescu nu pierdea din cauza lui, se calculase ca demisia să survină după şedinţa Parlamentului din 27 iulie 2009.
De ce s-a devansat evenimentul? E o întrebare care marţi seară a fost pusă nu din perspectiva de analist, ci din cea de chibiţ electoral anti-Băsescu. După opinia mea, precipitarea deznodământului îşi are cauza într-un fapt petrecut luni, 13 iulie 2009.
Ce se putea petrece atât de grav pentru Traian Băsescu, încât să-l oblige la sacrificarea înainte de termen a pionului Monica Ridzi? În dimineaţa zilei de 13 iulie 2009, a izbucnit scandalul sexual în care a fost implicat consulul României de la Chişinău. Ion Nuică nu era numai consulul nostru la Chişinău. Era şi şeful rezidenţei SIE din Republica Moldova.
Potrivit datelor apărute până acum, domnia sa a lucrat înainte de 1989 în Contrainformaţiile Externe ale Securităţii. După 1989, a lucrat ca şef al rezidenţei SIE din Iran, Israel. La Chişinău, ca şef al rezidenţei SIE, avea în responsabilitate nu numai agenţii noştri, dar şi informatorii din Republica Moldova. Nu-i exclus ca partenera sa de sex neprotejat să fi fost una dintre subordonatele şi pe linie de servicii secrete româneşti, preluată şi întoarsă de serviciile secrete ale lui Voronin.
Aşa se explică, poate, încrederea greu de conceput pe care o are faţă de tânără un ofiţer cu