Curiozitate profesionala
In ceea ce priveste folosirea substantelor narcotice si haÂlucinogene, discursul aluziv si poetic al scriitorilor s-a moÂdificat esential odata cu intrarea in scena a proÂfeÂsioÂnistilor. Este vorba de farmacisti, psihiatri si neurologi romani, care in perioada interbelica au facut (pe diversi suÂbiecti sau pe ei insisi) experiente cu substante psiÂhoÂtroÂpe. Este vorba de dr. Nicolae Leon (maselarita, 1929), dr. Vasile Sava (mescalina, 1929), dr. Gh. Marinescu (mesÂÂÂcalina, 1932) si dr. Eduard Pamfil (mescalina, circa 1940).
Toti au fost manati de curiozitate profesionala. Iata, riguros formulate, motivele care l-au determinat pe dr. Pamfil sa se supuna pe el insusi intoxicarii cu mescalina: "Argumentul determinant pentru acest experiment a reÂzultat din marea diversitate a descrierilor obtinute de la subiectii de experienta, de inconvertibile difeÂrenÂte de limbaj si de frecventa mare de stereotipii suÂperlative atunci cand trairile halucinatorii ajung la maÂximum, precum si de dorinta de a trece prin aceste stari, incontestabil inrudite cu experienta deliÂranÂta pe care o aproximasem numai, urmarind desÂcrieÂrile predecesorilor mei sau ale subiectilor de exÂpeÂrienta". Prototipul doctorilor romani pare sa fi fost Sigmund Freud. Dr. N. Leon chiar ii indica pe dr. Freud si pe dr. LeÂwin (de la Universitatea din Berlin) ca modele in aceasta privinta. Freud a starnit senzatie la Viena, in 1884, publicand un studiu in care descria experientele sale cu cocaina. Era de fapt - in termenii lui Freud - un "imn" dedicat "drogului magic", cocaina. Ulterior, pe la inÂÂÂceputul secolului XX, si dr. Charles Richet (laureat al PreÂmiuÂlui Nobel pentru Medicina in 1913) si-a descris, la randul sau, experientele in urma autoadministrarii unor doze din ce in ce mai mari de hasis, dar si de mesÂcalina, un "toxic d
