Subsemnatul, responsabil de număr, declar pe proprie răspundere că nu ştiu ce mai e la modă, cultural vorbind, în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Dacă am intrat în post-istorie, se cheamă că ne-am aşezat, blazaţi ori înţelepţi, şi în post-modă? Ori, dimpotrivă, seduşi de comunicarea liberă cu Occidentul şi de năvala mass-media, preluăm în continuare mode şi modele culturale? Să le numărăm, coane Fănică... Postmodernismul? Dacă le spui postmoderniştilor că "sînt la modă" nu se mai opresc din discursuri teoretizante în care îţi demonstrează ce şi cum e postmodernismul, care sînt rădăcinile şi antecedentele lui istorice (de la Budai-Deleanu încoace) şi ce viitor luminos are, nici vorbă de modă. ("Însuşi faptul că faci un număr de gazetă cu tema "mode culturale" e, mă-nţelegi, postmodern: relativizezi, "te joci" - şi ce e jocul dacă nu o de-colonializare a spiritului prea serios al culturii române oprimate de comunism? - în fine, amesteci discursurile, care va să zică înfigi lancea în puritatea culturii elitiste, prinzi modernitatea şi îi suceşti gîtul"...). Cultura de consum, telenovelele, sitcomurile, media culture? În nici un caz, îţi vor spune corifeii "adevăratei culturi": e vremea marilor proiecte culturale,
a festivalurilor de literatură, a construcţiei instituţionale care să ofere culturii române locul ce i se cuvine în lume, 'mneata crezi că toţi românii se uită la televizor? Ei bine, nu, credinţa în marile valori ale neamului mai dăinuie şi încă mai sînt români dispuşi să cutreiere planeta în lung şi în lat din pur patriotism, cu trupul la business class şi gîndul la Badea Cîrţan. "Nu ca voi, ăştia, care vă citiţi între voi"... Adevărata cultură e dincolo de mode, hotărît lucru! Franţa? S-avem pardon, intelectualul român nu se mai roagă de mult cu faţa spre Paris: americanii şi nemţii au sisteme de burse mai bune... America, atunci? "Ca şi (sic) c