Cu decenii în urmă, un temeinic muzician din Rusia care vizita ţara noastră şi-a exprimat consideraţia potrivit căreia nivelul culturii muzicale al unei ţări este dat de numărul de cvartete de coarde care activează în viaţa muzicală a locului, a comunităţii. La vremea aceea, cea a ,obsedantului deceniu" al anilor '50, declaraţia a apărut ca fiind şocantă. Mai târziu când orizonturile au început a se lumina, de asemenea astăzi când globalizarea, când circulaţia ideilor, a persoanelor, ignoră fruntariile, am rememorat acele gânduri exprimate cu jumătate de secol în urmă. Mai mult, observând anume aspecte - consider eu - semnificative, nu poate fi trecut cu vederea faptul că în recenta ediţie a Concursului Internaţional ,George Enescu", competiţia cvartetelor de coarde nu a mai avut loc din lipsă de competitori; cei români sunt ca şi inexistenţi iar cei străini au evitat, probabil, competiţia ca fiind lipsită de tradiţie, de atracţiozitate culturală artistică. Pe de altă parte, nu poţi să nu observi că celebra orchestră Filarmonică din Viena dispune de cel puţin zece formaţii de acest fel; sunt formaţii, e drept, de nivel artistic diferit, sunt muzicieni pasionaţi ce extind nevoia cântului în ansamblu, de la parametrii evoluţiei orchestrale spre cea camerală, a exigenţelor supreme. Este un fapt care, indiscutabil, asigură nivelul înalt al climatului profesional în marile colective orchestrale; iar aceasta chiar dacă individualitatea artistică a cvartetului poate suferi eroziunea de personalitate datorată participării în marele colectiv simfonic. Este un ciclu complet, un circuit care asigură viaţa, calitatea climatului artistic al locului.

Perfecţiune tehnică, respectul partiturii marelui cvartet schubertian ,Fata şi moartea", un restrâns interes artistic se pot observa în cântul cvartetiştilor Filarmonicii din Viena; au dovedit însă interes şi