Gratie lui Dragos Paul Aligica, avem, iata, o discutie cu adevarat importanta despre semnificatia telegramelor, dincolo de zgomot, furie si speculatii absurde. Politologul roman care preda la Universitatea George Mason ne propune o analiza de o luminoasa luciditate. Sunt total de acord cu formualarea alternativei de catre dl Aligica, intre anti-americanism, cu tot ce implica acest mit politic (anti-liberalism, tribalism, primordialism, antisemitism, anti-capitalism) si pro-occidentalism, deci sustinerea NATO si UE. Ma grabesc sa adaug ca ma refer la un mit politic, deci la o constelatie de atitudinini, optiuni, emotii, sentimente mai mult sau mai putin sistematizate, coagulate si rationalizate. In cazul mitului politic, ceea ce conteaza este credibilitatea sa, capacitatea de a inspira pasiuni si atasamente colective, deci nu continutul intrisec de adevar. Disting prin urmare intre mit si ideologie. Ceea ce observa dl Aligica este existenta unui binom atitudinal, a unei polarizari de forte politice si culturale. Este vorba, sunt convins, de optiunea intre societatea deschisa, cu ale sale pariuri adeseori dificile, si cea inchisa, doar aparent lipsita de riscuri, etatista, autoritarista si paternalista. “Partida Rusa” este identificabila prin interese materiale precise, prin preferinte geostrategice, prin penetrarea mediilor de informare si prin poluarea sistematica a spatiului public in directia opusa statului de drept si decomunizarii. Se strang in randurile acestei “Partide Ruse” grupuri si persoane care pot fi extrem de diferite altminteri, dar impartasesc ostilitatea in raport cu valorile societatii deschise. Iata mai jos articolul despre mitul politic anti-american pe care l-am publicat in septembrie 2001 in revista 22.
“Nu incape indoiala: mitul politic antiamerican este inseparabil de structurile ideologice care au inpirat si inspira miscarile teroris