IMM-urile cu probleme la rambursarea creditelor au sanse mai mari sa obtina restructurarea acestora, bancherii fiind interesati sa accepte o asemenea solutie decat sa preia niste active din care nu-si mai pot recupera creantele, insa si aceasta varianta costa pentru ca bancile pot aplica un comision de restructurare fix la data semnarii contractului aditional de credit.
Asociatia Romana a Bancilor (ARB) precizeaza ca prin restructurarea unui credit banca isi asuma un nou risc si din acest motiv restructurarea nu trebuie inteleasa de clienti ca o masura de amanare a unei stari de insolventa inevitabila, fiind necesare evaluari ale activitatii solicitantilor.
Astfel, trebuie agreat un plan de restructurare care sa duca la scaderea costurilor clientului.
Totusi, nici in cazul intrarii in insolventa a debitorilor bancile nu mai sunt dispuse sa accepte foarte usor falimentul, pentru ca lipsa generalizata de lichiditate a redus drastic cererea pentru activele care ajung pe piata. Numarul cererilor de insolventa aproape s-a dublat in ultimul an, potrivit datelor de la Tribunalul Bucuresti, ceea ce dezechilibreaza si mai mult raportul dintre cerere si oferta, punand presiune asupra pretului.
Companiile care au probleme cu lichiditatile si nu isi pot onora la timp obligatiile catre banca pot solicita bancilor modificarea principalelor caracteristici ale imprumutului, inclusiv dobanda, perioada de rambursare sau perioadele de gratie.
Agentii economici au la dispozitie patru scheme principale de restructurare a creditelor, acceptate unanim de catre banci: rescadentarea, reesalonarea, refinantarea imprumutului sau acordarea unei facilitati de credit pe termen scurt (cel mult un an).
In cazul rescadentarii si al reesalonarii se recurge la o modificare a datei scadente a creditului pentru a diminua presiunea exercitata de rata lunara platita catr