Este "Amurg de Europă, Răsărit de Asie”(*) cântecul de lebădă al lui Fănuş Neagu? Poate că da, de vreme ce- după cum mărturiseşte Anita Neagu, fiica scriitorului, în "Nota explicativă” care precede noua versiune a cărţii-, "romanul a fost rescris în timpul unor ani lungi de spitalizări şi suferinţe greu de imaginat, pe care le cunoşteau numai doctorii, familia şi o mână de apropiaţi.” În aceşti ani, Fănuş Neagu reia prima variantă, şterge sau adaugă şi termină noua redactare cu numai câteva zile înainte de moarte. Fiica sa va relua travaliul: "Tata îmi indicase clar ce pasaje să elimin. Nu am putut s-o fac până la capăt.L-am regăsit în acele rânduri mult mai puternic decât în fotografii sau în amintirile mele. Era acolo,cu mine, gândea, simţea. Trăia prin cuvinte.”
"Este- mai scrie ea- proiecţia unei vieţi care ştie că nu va mai fi”.
De fapt, încă de când a început să scrie prima versiune, Fănuş Neagu a vroit să dea cărţii un tâlc aparte. " Sper- nota scriitorul în "Jurnal cu faţa ascunsă” la 30 ianuarie 2003- ca acest roman să mă reprezinte la răspântii de câmpie, de ape şi dor de munţi. Va fi Brăila la ea acasă. Brăila însumând, în mintea mea, ideea de Românie contemporană.” Şi, mai departe: "Brăila este matca iubirii mele, spaţiul meu vital, altarul, templele păgâne, câmpia celestă, Orientul fabulos, pogonul detestabil din fiinţa mea, prigoana începutului, demenţa bănuielilor, incertitudinea, forţa planetară a iubirii-totul, eu şi lumea.”
Într-adevăr, totul în roman se face şi se desface, în această Brăilă din care uneori eroii fug numai pentru a se întoarce, într-un vârtej ameţitor de evenimente şi de trăiri. Personajele din galeria celor mai vârstnici, în primul rând, Şerban Necşari-prototipul îmbogăţiţilor de pe urma revoluţiei, ca şi alţii din anturajul său, Dediţel Mladin, Dragomir Mireasa, Tonino Delacruce sau Toma Zodian, vin dintr-o lum