In toamna anului 2002 aparea pe firmament o noua institutie menita sa rezolve o data pentru totdeauna imaginea Romaniei de tara corupta de sus pana jos. Inca de la inceput, miza cea mai mare au reprezentat-o, cum era si normal, "rechinii cei mari", printre care la loc de cinste se aflau inaltii demnitari suspectati de coruptie. Lucrurile au mers conform planului initial pana cand, in primavara anului 2005, mai multi parlamentari au inceput sa acrediteze ideea ca Parchetul National Anticoruptie n-ar mai fi competent sa cerceteze senatorii si deputatii.
Motivatia acestor sustineri era o prevedere a noii Constitutii, care dadea o astfel de competenta doar unui parchet de pe langa instanta suprema, in speta doar Parchetului General, in mod explicit. Asa se face ca judecatorii Curtii Constitutionale au decis in final ca PNA nu poate cerceta parlamentari, fie ei si corupti. Dosarele cu senatori si deputati aflate deja in lucru au luat calea Parchetului General.
DU-TE-VINO. Nu pentru mult timp insa! Cateva luni mai tarziu, la 22 septembrie 2005, o noua idee reformatoare schimba macazul luptei anticoruptie. Printr-o ordonanta de urgenta, Guvernul Tariceanu transforma PNA intr-un Departament al Parchetului General. Asa au reajuns procurorii anticoruptie sa se ocupe iar de vechii musterii, parlamentarii. Dosarele ce vizau deputati si senatori, peste 20, au facut cale-ntoarsa la Anticoruptie. Acum, daca legea va fi promulgata, rocada se va produce din nou. Cazurile cu parlamentari suspectati de coruptie se vor reintoarce la Parchetul instantei supreme. (Miruna Pasa, Violeta Fotache) In toamna anului 2002 aparea pe firmament o noua institutie menita sa rezolve o data pentru totdeauna imaginea Romaniei de tara corupta de sus pana jos. Inca de la inceput, miza cea mai mare au reprezentat-o, cum era si normal, "rechinii cei mari", printre care la loc de cinste se aflau
