Premierul Boc a realizat că nu poate controla afacerea Sterling cu oamenii lui Tăriceanu după ce le comandase deja un astfel de control, iar funcţionarii trimişi să facă lumină în acest caz nu s-au limitat doar la actele emise de fostul Guvern, ci au început din 1992 încoace. Ca urmare, Boc a întrerupt controlul, concediindu-i pe cei care l-au început şi continuându-l cu oamenii fideli lui rămaşi în Corpul de Control, printre care doi specialişti în IT şi o secretară.
Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga a recunoscut la 3 februarie jurisdicţia şi drepturile suverane ale României pentru o suprafaţă de platou continental şi zonă economică exclusivă de 9.700 kmp, adică 79,34% din zona în dispută cu Ucraina, ceea ce implică 70 de miliarde de metri cubi de gaze şi 12 milioane de tone de petrol. Decizia Curţii a readus în atenţia presei o hotărâre a Guvernului Tăriceanu, adoptată la 12 noiembrie 2008, ce face referire la concesiunea unor perimetre din Marea Neagră către firma Sterling Resources. Contractul iniţial de concesiune a fost semnat în timpul guvernării Stolojan, în 1992, de Enterprise Oil, care a devenit astfel prima companie străină ce fora în zona maritimă a României. Ulterior, după ce a fost încheiat cu firma Enterprise, acordul a trecut pe la firma Paladin şi a ajuns la firma Sterling, care este actualul titular şi în spatele căreia s-ar afla Dinu Patriciu, om de afaceri liberal şi prieten al fostului premier Tăriceanu.
ORDIN DE SUS
Ca urmare, premierul Boc a dispus în şedinţa de Guvern de la 5 februarie desecretizarea actului adiţional nr. 11 la contractul de explorare şi împărţire a producţiei încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) şi Sterling Resources şi sesizarea Corpului de Control al Guvernului. A doua zi, la 6 februarie, Daniela Andreescu, secretarul general al Guvernului, a cerut
