China este hotărâtă să progreseze cu planurile de a transforma yuanul său într-o monedă utilizată la o scară mai largă în economia mondială. Internaţionalizarea yuanului ar avea o influenţă stabilizatoare asupra economiei globale, crede Dai Xianglong, şeful Fondului naţional chinez de pensii şi fost guvernator al băncii centrale.

Această hotărâre vine în contextul în care sancţiunile occidentale luate împotriva programului nuclear de la Teheran forţează Iranul să-şi intensifice comerţurile cu China, care cumpără 20% din exporturile iraniene de petrol, şi să accepte plata în yuani. Aceste tranzacţii vor contribui la extinderea utilizării monedei chineze în întreaga lume, notează International Business Times.

Dai susţine că internaţionalizarea yuanului va fi posibilă în trei paşi: în primul rând, făcându-l mai popular în comerţul global; în al doilea rând, prin transformarea yuanului într-o monedă "investibilă" şi, în al treilea rând, prin continuarea reformelor ratelor de schimb şi dobânzilor.

China şi-a anunţat prima dată aceste planuri în 1996, vreme la care estima o perioadă de tranziţie de zece ani. Dar criza financiară asiatică din 1997 şi criza globală care a început în 2008 a încetinit acest proces.

După anunţul Chinei privind reforma cursului de schimb valutar din 2005, yuanul a crescut cu 31,4 la sută faţă de dolarul american. În acelaşi an, Beijingul a început să insiste în favoarea schimburile comerciale în yuani cu principalii parteneri internaţionali. În ianuarie, China şi Emiratele Arabe Unite au căzut de acord asupra unui swap valutar pe trei ani în valoare de 35 miliarde de yuani (5,5 miliarde dolari). Aceasta a urmat acordurilor de swap valutar pe care China le-a semnat, în 2011, cu Thailanda (11 miliarde dolari) şi Coreea de Sud (57 miliarde dolari). În luna februarie, a urmat un acord similar cu Tu