Pentru cei care asteapta pomana trecatorilor, 1 decembrie este o zi obisnuita Ziua de 1 Decembrie, sarbatoare nationala a poporului nostru, nu aduce nimic nou cersetorilor orasului. Ca in oricare alta zi, infometati si inghetati, ei stau insirati pe linga ziduri, asezati pe cartoane si expunindu-si "infirmitatile" in drumul trecatorilor. Nici unul dintre cei intrebati nu are habar ce reprezinta aceasta zi pentru romani. La urma urmei, nici nu-i intereseza. Tot ce vor, este sa-si faca suma pe ziua respectiva, cu care sa cumpere cele necesare pentru a-si potoli foamea. A lor si a copiilor de acasa. "Ma rog sa ma ia Dumnezeu o data" Incalzindu-se la luminarile aprinse, tinute intre degete, Elena Ciltea, de 32 de ani, infofolita in toale rapciugoase, se vaita implorind mila trecatorilor. In poala ii mai cad, din cind in cind, citiva banuti. Cei din hirtie reprezinta singura ei sarbatoare. Spune ca a incercat sa munceasca acum doi ani, la IGO, ca ziliera, dar pina la urma a fost data afara. De atunci s-a apucat de cersit. Cistigul, in aproximativ doua ore, nu se ridica la mai mult de 15.000 lei. "Barbatu-meu este in puscarie. Acasa ma asteapta cinci copii. N-am putut sa-i dau la scoala si nici eu nu stiu sa scriu ori sa citesc, asa ca habar n-am ce este de 1 Decembrie. Nici nu ma intereseaza. Ce ma intereseaza este sa cistig bani sa le duc plozilor piine, ca ma asteapta acasa flaminzi, morti. Unul ma trage de fusta, altul plinge. Vai de noi. Daca ziceti ca-i sarbatoare, ce sa vreau? Ma rog sa ma ia Dumnezeu si pe mine o data, ca aici ii prea greu", se vaita Elena. "Daca-i sarbatoare, poate cistig mai mult" La numai 21 de ani, Irina Dumitru tremura pe bordura trotuarului, infofolindu-si in haina copilul in brate. Obisnuit, probabil cu ocupatia mamei sale, acesta doarme linistit, aparent imun la frigul din jur. Irina are trei copii si spune ca, inainte de a-i avea, a lucrat