Persistenţa „calapodului sovietic“

ISTORIE ŞI CIVILIZAŢIE este o revistă pe care Cronicarul o citeşte totdeauna cu plăcere. Din ea ne putem extrage acele poveşti esenţiale ce ne privesc pe toţi, cele care compun istoria noastră şi ne ajută să înţelegem ce ni se întâmplă. Textele din „Istorie şi civilizaţie”, bine şi limpede scrise, sprijinindu-se pe argumente ştiinţifice şi pe documente, sunt totodată şi captivante, ca un roman de aventuri. Iată un exemplu: articolul semnat de Alexandru Ghişa, în numărul 27 (decembrie 2011) . Chestiunea Dunării a fost foarte importantă în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial. Prin Pactul Ribbentrop – Molotov din august 1939, URSS devine ţară riverană Dunării şi face presiuni din ce în ce mai mari să intre în organismele internaţionale care asigură administrarea fluviului. Acestea culminează cu Convenţia de la Belgrad, din mai 1949, care instituie Comisia Dunării. Ceea ce nu ştiam este că organizaţia respectivă, Comisia Dunării, chiar şi astăzi (când Federaţia Rusă, după destrămarea URSS, a încetat să mai fie stat riveran Dunării), încă funcţionează după „calapod sovietic” şi face eforturi să se elibereze de acest model, aflându-se „în plin proces de transformare şi adaptare” la condiţiile geopolitice schimbate. Ne întrebăm cîte alte instituţii internaţionale se vor mai fi aflând în această situaţie.

„Ramul“ lui Creangă

Numărul patru pe 2011 al revistei de literatură şi arte ANTITEZE, editată la Piatra-Neamţ, cuprinde un larg reportaj seamnt de Raluca Naclad în marginea Colocviului „Geniu şi Memorie colectivă. Creangă + Creangă”, care s-a desfăşurat în luna august la Mînăstirea Putna. Reportajul e însoţit de texte semnate de Eugen Simion, Cornel Ungureanu, Constantin Tomşa, Alina Costea, Dan Iacob şi Cristian Livescu. Atrage atenţia interpretarea pe care Vasile Lovinescu a dat-o opere