De ce doreşte PDL să concentreze toate resursele Bucureştiului în mâna unui singur om, în condiţiile în care şansele ca acest partid să-şi adjudece la urne postul de primar general par, acum, minuscule? Răspunsul s-ar putea afla în câteva paragrafe deloc mediatizate ale controversatei Legi a Capitalei, pritocită de deputatul Vasile Gherasim.
Iată, de pildă, art 26: „Mandatul primarului general se suspendă de drept în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către instanţa de judecată prefectului, care, prin ordin, constată suspendarea mandatului”. Dacă, ulterior, acuzatul e găsit nevinovat, legiuitorul e mărinimos: îi dă dreptul să primească retroactiv salariile pierdute... Că, până la o sentinţă definitivă, oricum îi expiră probabil mandatul.
La fel de interesant este şi art. 27 al proiectului: „În caz de vacanţă a funcţiei de primar general, precum şi în caz de suspendare din funcţie a acestuia, atribuţiile ce îi sunt conferite prin prezenta lege vor fi exercitate de drept de viceprimar, sau, după caz, de unul dintre viceprimari, desemnat de Consiliul General prin votul secret al majorităţii consilierilor generali în funcţie”.
Alineatul 3 al aceluiaşi articol se îngrijeşte de situaţia în care „sunt suspendaţi din funcţie, în acelaşi timp, şi primarul şi viceprimarii”. Caz în care Consiliul general deleagă un consilier care va îndeplini atribuţiile tuturor „suspendaţilor”. Temporar, desigur, până la clarificarea situaţiei juridice. Un provizorat care riscă să fie foarte lung...
Iată cum nu votul popular, ci aranjamentele de culise l-ar putea desemna pe primarul de facto al Capitalei. Soarta metropolei care adăposteşte peste 10% din populaţia României ar putea fi decisă de 90 de consilieri generali, aleşi uninominal. Am văzut, deja, în Parlament cum se pot construi majorităţi comp
