Există viaţă şi după Năstase la Wimbledon. Călcând apăsat peurmele lui Nasty la dublu, Horia Tecău aduce din nou România într-ofinală la cel mai mare turneu din lume, la doar un an după ispravadin 2010. Nu a fost întâmplare nici anul trecut şi nici acum, Tecăuşi Lindstedt pisându-şi sistematic adversarii. Ieri a venit rândullui Kas şi Peya să se izbească de alianţa româno-suedeză.
Pe măsură ce au avansat în competiţie, Horia Tecău şi RobertLindstedt au căpătat şi expunerea adecvată la Wimbledon. Astfel,perechea româno-suedeză a fost programată ieri pe Arena Centrală,imediat după reprezentaţia dată de Maria Şarapova, calificată înfinală în dauna germancei Sabine Lisicki. În faţa a peste 10.000 despectatori, cei doi au regăsit rapid plăcerea de a juca pe terenulpe care anul trecut disputau prima şi singura finală de Grand Slama carierei. De două săptămâni au tot plănuit-o însă pe a doua,motiv întemeiat să nu rateze startul în disputa cu Christopher Kas/ Alexander Peya. Cu servicii aproape ireproşabile şi viteză dereacţie la fileu, Tecău şi Lindstedt au avut nevoie doar de vreo 30de minute pentru a pune presiune pe adversari (6-3 primulset).
Emoţiidoar în setul secund
În setul secund, cele două echipe s-au jucat cu emoţiile fanilor,dar jocul a fost în beneficiul spectatorilor. Mingile de break aualternat în ambele direcţii, dar niciuna nu a fost fructificată,astfel că s-a ajuns în tie-break. Iar la "cules" de puncte, Tecăuşi Lindstedt au ieşit clar în avantaj (7-3). Cu 2-0 la seturi,finaliştii de anul trecut au zburdat pe teren, găsind rapidrezolvarea ecuaţiei acestei semifinale. Break-ul a fost făcut chiarla început de set trei, motiv pentru Horia să ridice mâinile cătrecer, semn că "am făcut-o şi pe asta". Până la final, învingătorilornu le-a mai rămas decât să-şi fructifice avantajul serviciului,lucru care s-a şi întâmplat: 6-2.
