Unii caută cu îndârjire semne ale unei ipotetice redresări, alţii plâng că se prăbuşeşte cerul pe noi.
Avem o vorbă din bătrâni: „Mă, tu crezi că s-a întâlnit hoţul cu prostul?" Într-o discuţie în contradictoriu, grav este când cei doi interlocutori cred acelaşi lucru. Şi mai grav este când e adevărat. Din această convingere pleacă haosul stârnit de condiţionările absolut nerezonabile impuse de FMI Guvernului român. Partidele încearcă să câştige capital politic, indiferent că sunt la guvernare sau în opoziţie. Banca Naţională, ca întotdeauna, consideră leul mai important decât soarta oamenilor. Investiţiile private stagnează din cauza incertitudinii.
Unii caută cu îndârjire semne ale unei ipotetice redresări, alţii plâng că se prăbuşeşte cerul pe noi. Istoria ne învaţă că, în astfel de momente, economia stagnează fie doar şi numai din motive psihologice. Se vorbeşte despre tăierea salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15%. Şi dacă nu ai avea alte resurse, tot ar fi o măsură inumană şi iraţională. Dar dacă ai din plin metode de a economisi şi de a câştiga bani, e un chin inutil. Din prostie! Sindicatele ţipă şi ele, dând soluţii fantasmagorice, încercând să câştige încrederea celor care cotizează cu 1% din salarii la bunăstarea lor.
Între timp, guvernanţii au descoperit, la sugestia ziarului „Adevărul" îmi amintesc, că ar putea să taie 25% şi din salariile celor care lucrează în întreprinderile controlate de stat. Asta ar echivala cu jumătate din ceea ce li se taie pensionarilor. În orice caz, ar fi mai moral, atâta vreme cât astăzi salariile din aceste corporaţii ale statului sunt cu 50% mai mari decât în sectorul privat. Statul mai are 180 de întreprinderi cu pierderi.
Doar pierderile primelor zece dintre ele sunt de 3,46 miliarde de lei în 2009. Dacă ar fi vândute cu un euro fiecare, s-ar obţine cealaltă jumătate din tăierile de pen