Dincolo de relansarea relatiei Chisinau-Bucuresti, adinc in subterana imaginii lui Filat taifasuind cu Basescu, la Cotroceni, de exemplu (ca sa nu mai pomenesc de zaiafeturile scriitoricesti si nesfirsita poliloghie patriotarda ce se revarsa in asemenea cazuri), colcaie, mutual, varii si indirjite resentimente: stiti bine insiva. Cred ca este vorba, totusi, de un proiect: conceput demult, cu bataie lunga si, evident, ambitios. Mai bine zis, ambitionind: a impune un alt registru, mai realist, purificat impotriva patetismelor, grandilocventelor de conjunctura, a meschinariilor mai mult sau mai putin sclivisite, adica in contra a tot ceea ce a obturat in loc sa deschida, a ocultat, a ascuns - "cu iezuita discretie", ca sa citez o expresie de Eugen Lungu, extrem de potrivita in context - in dauna diagnosticului franc si a marturisirii nude: conditii, acestea, indispensabile ale inca iluzoriului dialog intre cele doua maluri, daca il vrem de buna seama eficace. Sint chiar (mai trag putin de timp, ca sa ingros suspansul, mde!) curios sa vad cum ar arata acest deocamdata ipotetic volum, pe care am inceput de mai mult timp a-l suspecta de aparitie. Nu l-am putea situa, desigur, nici macar in penumbra lui Cioran - de care il desparte (spun, iata, de pe acum!) un abis deopotriva stilistic si conceptual. Dar pe linia - inca virana, daca ma pot exprima astfel - a exasperarii de noi insine, a disperarii intru irepresibilul nostru fel ticalosit de a fi am sentimentul ca l-am putea, totusi, amplasa, fie si la cea mai respectabila distanta de termenul proxim. Fiindca ceea ce face Viorel Mihail (la serialul sau „antiromanesc" din Saptamina ma refer), in datele fundamentale ale problemei, nu poate fi incadrat, net, univoc, la capitolul acestei atitudini (romanofobia): recurenta, adevarat, nu insa si dominanta, cum mai crede PCRM-ul dar si anumiti entelectuali in Basarabia orei actuale