Nu am nicio poftă să scriu despre noua gâlceavă dintre PSD şi PDL! Nu mă interesează ultimatumurile reciproce! Oricum, tot acolo se va ajunge: un partid va smulge o pană din penajul celuilalt partid, iar şatra va merge mai departe. Nu vă speriaţi: nu vom rămâne fără Guvern, căci ţara va continua să fie guvernată, într-o formulă sau alta. Probabil, tot într-o formulă de compromis, că doar compromisul şi răzbelul sunt singurele două constante în politica românească.
N-am poftă nici să-i plâng de milă lui Dan Nica. Atunci când a aruncat fumigena cu frauda rutiero-electorală (autocare, vot multiplu etc.), s-a comportat ca o precupeaţă de la capul podului. A uitat că nu mai este propagandist de partid, ci reprezentant al statului român. Iar un om cu o asemenea demnitate trebuie să sporească încrederea populaţiei în stat, nu să inducă o panică gratuită. Dacă vrea să se manifeste ca propagandist, atunci nu are ce căuta în Guvern. Un ministru nu poate umbla cu fofârlica.
Deşi ecranele televizoarelor sunt monopolizate de politicieni guralivi şi, în general, mincinoşi, România nu începe şi nici nu se termină în buricul Capitalei. Adevărata Românie, cea profundă şi suferindă, este definită perfect de cazul Alinei Vieru din satul doljean Palilula. Fata are 14 ani şi a vrut să se înscrie la liceu, dar a fost nevoită să se oprească după opt clase. Nu are bani de şcoală, iar părinţii – cu nevoile lor mari şi cu mintea lor puţină - au consemnat-o la coada vacii.
Mărturia Alinei e cutremurătoare. Nu-şi doreşte păpuşi, nici rochii scumpe, ci doar atât: să înveţe carte. „Sunt tristă când văd foşti colegi de-ai mei mergând la şcoală. Ştiu că mami nu are bani să mă ajute. Trăim de pe o zi pe alta...“
Părinţii Alinei muncesc în sat, cu ziua, pe 30-40 de lei. Mama fetei explică inexplicabilul: „Nu am mai lăsat-o să meargă la şcoală. A
