Pana la semnarea tratatului, armistitiul din 11 noiembrie este prelungit in februarie 1919. Aliatii isi rezerva dreptul de a-l suspenda cand vor. Germanii incepusera sa se dezarmeze. Dadusera tunurile si mitralierele impuse. Dar demobilizau incet. Si continuau sa fabrice unele armamente si munitii. Nu ascundeau pregatirile unui razboi cu Polonia. Aliatii suprima Marele Stat Major al Armatei, reduc efectivele germane in timp de pace la 4.000 de ofiteri, 96 000 de soldati, 288 de tunuri... Nu se putea acoperi cu o astfel de armata decat politia frontierelor. Aliatii puteau face controale oricand voiau.
Partea stanga a Rinului e dezarmata pe o largime de 50 km. Flota comerciala germana e retinuta de englezi la Scapa Flow. 176 de submarine germane sunt date Aliatilor. Flota maritima, condusa de amiralul von Reuter, ajunge la Rosyth la 21 noiembrie 1918. Aici e primita de 200 de nave ale flotei britanice, condusa de amiralul Beatty, de o divizie navala franceza si de escadra a VI-a americana. 75 de nave germane, cele mai bune, respectiv 5 crucisatoare de lupta, 11 cuirasate, 8 crucisatoare usoare si 50 de distrugatoare, se indreapta spre Scapa Flow, cu putini marinari la bord. La 17 iunie von Reuter da ordin, in secret, ca vasele sa fie scufundate, pentru a nu se bucura englezii de ele. Iar la 21 iunie 1919, cele 75 de nave sunt scufundate (au scapat doar 3 crucisatoare lejere si 4 distrugatoare).
Preocuparea pentru dezarmarea si ocuparea malului stang al Rinului e de fapt a Frantei. Deja la 27 noiembrie Foch adresa lui Clemenceau o nota motivandu-i necesitatea acestei actiuni pentru securitatea Frantei. El avea in vedere chiar crearea de state noi in aceasta zona, un fel de state autonome. Era o intoarcere la vremea de dinaintea razboiului din 1870-1871 si a unificarii Germaniei. Clemenceau sustine ideea in Consiliul Pacii. Intampina reactia ve
