(Aparut in Dilema veche, nr.220, 3 Mai 2008)
În marketing se operează statistic, cu categorii bine definite. De aceea, în comunicarea comercială, se ajunge la polarizări de tipul: bărbaţilor le place berea; femeile preferă şampoanele cu uscare rapidă. Anul trecut, bunăoară, cînd o anumită campanie Bergenbier ne prezenta cum ar fi (dacă ar fi...) o zi oficială a bărbaţilor, celebrată cu multă bere, femeile s-au putut răcori cu o contra-campanie binevoitor polemică sub egida Wash & Go.
Roz sau bleu?
De ce această polarizare merceologică? Pasămite pentru că berea ar fi o băutură predilect - statistic chiar - bărbătească; iar şamponul rapid ar fi o cosmeticală tipic femeiască. Acuma.
Mai oricine dintre noi poate face o listă destul de cuprinzătoare a cunoştinţelor de sex feminin care beau bere. Poate chiar şi o listă scurtă cu băutoare "dedicate" de Bergenbier. Apoi, la o adică, putem admite că există şi bărbaţi, cu plete sau nu, care se spală cu Wash & Go. De ce totuşi această înglobare categorică pe genuri?
La lansare, în anii ’90, brandul Bergenbier s-a propus românilor ca promotor al sporturilor extreme, pentru ca apoi, odată ce a devenit sponsor al naţionalei de fotbal, să se erijeze în berea microbistului român prin excelenţă. Sporturi extreme, fotbal... - interese bărbăteşti, nu? Da, dar nu exclusiv. Sînt şi destule femei care au asemenea predilecţii...
Publicitatea le pune însă în paranteză. Cît timp cifrele de consum atestă predominanţa bărbaţilor, interesul anunţătorului se va orienta spre sexul (sau genul, cum se zice mai nou) cel tare. Conform aceleiaşi logici a comunicării industriale, colimatorul se va strînge anume pe bărbaţii tineri, "urbani", cu un anumit venit şi un anumit nivel de educaţie. Pe căile ştiinţei moderne, se recuperează - iată - teoria aristotelică a auditorului ideal.
Duhul din sticlă
Dar
