Imi place prozatorul Alecsandri. In romaneasca literara de tranzitie de la 1870, jungla, Alecsandri se preumbla boiereste si scoate la iveala mici capodopere, pana astazi de citit cu delicii. Las la o parte hazul cu care patrunde adanc firea intortocheata a romanului. Fara a-l spurca numaidecat cu blesteme. Nu iarta nimic, dar pedepseste cu eleganta si, cum ar spune Calinescu, cu gratie.
Un boier adevarat acest Alecsandri si, dincolo de meritele lui de om politic si diplomat, un intemeietor, el este intre contemporanii de marca cel mai european. Europenitate, in mai toate nuantele ei, traita cu discretie, umor si naturalete. Un ochi atent vede asta din prima clipa, la conacul de la Mircesti. Astept sa ploua. Este o antipatica noapte tropicala, la Bucuresti, vara trecuta.
Proza ce ma tine treaz se numeste Balta Alba. Tot in asteptarea ploii, cativa tineri din lumea buna stau la taclale, intr-o seara, la Iasi, "lungiti pe divanuri, dupa obiceiul oriental, si inarmati cu ciubuce mari, carele producea o atmosfera de fum vrednica de sala selamlicului a unui pasa. Afara cerul era invaluit de nori vineti, care se spargea deasupra Iasului, cu gand de a-l spala de glod si de pacate; dar in zadar isi varsa sudorile!... Euforia nu incuviintase proiectul lor!".
Un tanar zugrav frantuz, altfel spus un pictor, musafir curios de oameni si locuri necunoscute, povesteste cu incantare si nedumerire, fascinat de o lume care nu seamana cu nimic din ce vazuse sau isi inchipuise el pana atunci, descrie calatoria lui pe Dunare, de la Viena la Braila, si apoi la Balta Alba, o statiune climaterica sui generis, cu ape si namoluri tamaduitoare.
Pe vapor, el se tot mira, fiindca nu stia ca "se afla in Evropa o Moldavie si o Valahie", el fiind "incredintat ca de la granita nemteasca si pana la Marea Neagra se intindea numai Turcia Evropei". Capitanul o rupe pe f
