Deputatul PSD Eugen Bejinariu a fost pentru nouă zile prim-ministru interimar (21 decembrie-29 decembrie 2004). Experienţa pe care a trăit-o atunci a pus-o pe hârtie într-un volum intitulat “Cabinet de prim-ministru”.

Jurnalul Naţional: Domnule Bejinariu, cum s-a născut ideea şi cât v-a luat să scrieţi cartea “Cabinet de prim-ministru”?

Eugen Bejinariu: Ideea de a scrie o carte mi-a venit, ca să fiu sincer, imediat după ce am terminat mandatul. Nu chiar atunci… Au trecut sărbătorile, mai aveam tot felul de notiţe, aveam agenda de lucru de la şefa de cabinet, de la secretară, de la băieţii ăia care erau pe acolo. Şi la un moment dat mi-a venit ideea: ”Mă, ar trebui să scriu o carte”. Pentru mine a fost onorant şi apăsător faptul că cineva s-a gândit şi, mai mult de atât, a semnat un decret de prim-ministru. Chiar dacă era interimar. Responsabilităţile ţării apăsau pe umerii tăi, că era o zi, că erau două. Până la urmă, în vara lui 2007 m-am gândit eu aşa, fiind şi vacanţe mai lungi la Parlament, şi mi-am zis hai să îmi reiau proiectul cu cartea. Bineînţeles că şi aici a fost mai greu până m-am mobilizat. Până la urmă, am început din nou să pun documentele cap la cap. La începutul anului trecut m-am apucat de scris şi am finalizat-o prin luna august.

Este şi motivul pentru care aţi lansat-o înainte de campania electorală pentru alegerile parlamentare?

Da, şi până am găsit şi editura… Şi îi mulţumesc încă o dată lui Vali Nicolau, cu care am o relaţie foarte bună şi care era un pic sceptic la început, fiind vorba despre o carte politică.

Câţi prieteni şi câţi duşmani v-aţi făcut după ce aţi lansat cartea?

Sigur că atunci când apelezi la nume, în momentul în care îţi descrii nişte colegi, şi sigur, prin prisma ta, îţi asumi această responsabilitate. Sunt convins că pe unii dintre prieteni ţi-i faci duş