România, o ţară care vrea din toate puterile să îşi aducă economia la nivelul Occidentului, priveşte cu uimire acum cum ţări mult mai puternice, unde salariile sunt de 5, de 7 ori mai mari decât aici, sunt sufocate de datorii şi nu mai conving pieţele financiare să se împrumute.

Grecia, Portugalia, Irlanda au fost date rând pe rând ca modele pentru dezvoltare economică, pentru atragerea de fonduri europene - este adevărat, mai mult ultimele două. Dar nu despre modele este vorba, cât despre viaţa oamenilor. Românii pleacă să muncească în aceste ţări, aceste economii au devenit o sursă de angajări, o sursă de finanţare pentru România.

Şi acum, ce vedem? Vedem ţări care pur şi simplu nu mai acces la pieţele financiare să se împrumute. Acum doi ani Germania se împrumuta pe 10 ani la 3,2% dobândă, Franţa la 3,5%, Italia la 3,9%, Portugalia la 3,8% şi Grecia la 4,9%.

Astăzi Germania se împrumută la 1,8% dobândă - scăderea fiind un efect al neîncrederii pieţelor în partenerele sale din Europa, dar Italia la 6,7% sau chiar peste 7%, Spania la 6,4%, Portugalia la 11,3%, Grecia, incredibil, la 30,7%. Este clar că vine furtuna.

Ce să facă România? La ce să ne aşteptăm? Pe buzele tuturor este această întrebare. Este corect să mizăm pe creştere economică în 2012? Ce soluţii are o ţară mică, o ţară periferică precum România să înoate în furtună? Ce măsuri de prevedere trebuie să ne luăm?

Când am decis să abordăm acest subiect la gala ZF, care sărbătoreşte în fiecare an înfiinţarea Ziarului Financiar, în noiembrie 1998 - ne-am gândit: cine este în Europa o voce care poate explica, care ne poate da un mesaj, o voce independentă?

Dl. Wolgang Munchau, editorialist de 8 ani la Financial Times pe probleme ale zonei euro şi preşedinte al unei platforme de dezbateri despre euro, eurointelligence.com, este o voce distinctă în Europa în acest momen