Oltenia e plină de cruci colorate. Pe stâlpi de telegraf, în copaci, la morminte sunt expuse operele în lemn ale meşterilor cruceri care ajută sufletul morţilor să se desprindă de pământ. "Mă, ce copil simpatic avurăm astăzi!", spune nea Gore şi îşi desprinde palmele aspre de obrajii mei. Bătrânul, tăcut la începutul vizitei, s-a prins încet în joc şi ne-a dezvăluit secretele pe care le aduce cu el din propria copilărie, secrete presărate într-un tablou, în crucile delicate pe care le pictează şi în agenda cu poezii şi poveşti compuse de el.

Băiatul premiant la desen în şcoală a făcut armata la Băneasa, în Bucureşti, a ajuns electrician şi s-a cocoţat pe stâlpi timp de 18 ani, apoi a stat 20 de ani în spatele tejghelei de la magazinul din satul lui, Ceplea, comuna Plopşoru, judeţul Gorj. Mereu, ascuns în clipele libere în cămăruţa lui, şi-a dăruit mâinile şi altei îndeletniciri obligatorii: a pictat pe Maica Domnului pe crucile femeilor şi pe Iisus pe crucile bărbaţilor plecaţi pe lumea cealaltă. "Când le moare cineva, oamenii se duc şi-şi caută cruci, dar ca la mine aşa frumoase nu se găsesc. Crucile se pun la şase săptămâni, trei cruci de-ăştia, pe câte un pom, la câte o răscruce de drum, la o punte lângă o apă sau la un ştiubei, şi mai trebe una de jurământ şi una mare cu stâlpişorul, la mormânt.

Omul, în viaţa lui, a făcut anumite afirmaţii, iar crucea de jurământ îi apără demnitatea pe lumea cealaltă. Crucile se pun de la copiii de 10 ani în sus, pentru că cei mici nu sunt în oală cu omul şi femeia care au trecut prin viaţă şi au făcut păcate. Obiceiul ăsta nu are început", explică nea Gore Măciucă. Înmuindu-şi pensula în vopsele de ulei, ca să nu se topească sfinţii prin copaci când plouă ori ninge, nea Gore pictează şi acum, când a împlinit 79 de ani. Mai rar, nu pentru că nu mai are putere, ci pentru că obiceiurile oamenilor s-au