Oi fi eu excesiv de pretentios, oi fi eu prea putin dispus la indulgenta, dar, cu cit se apropie 1 iunie, ma simt din ce in ce mai indecis, mai turmentat decit cinstitul personaj al lui Caragiale, de la care am imprumutat titlul acestei interventii. Pot spune, fara sa clipesc, cu cine nu votez. Dar, de ales, trebuie totusi sa aleg. Grea decizie... Se apropie data alegerilor locale si, cum este pentru prima oara cind trebuie sa votez in Iasi (fiind eu un iesean prin adoptie sau prin exil nu neaparat fericit), fireste ca am cautat sa casc ochii si urechile, cu mai multa participare decit de regula, la prestatia candidatilor. Le-am urmarit declaratiile prin ziare, am citit interviuri uneori indigerabile, am vazut emisiuni pe posturile locale si nationale etc. Sint un votant responsabil, parol!, si tocmai in aceasta modesta, dar, am impresia, importanta calitate, ma simt indreptatit sa-mi dau cu parerea in rubrica de fata. Oi fi eu excesiv de pretentios, oi fi eu prea putin dispus la indulgenta, dar, cu cit se apropie 1 iunie, ma simt din ce in ce mai indecis, mai turmentat decit cinstitul personaj al lui Caragiale, de la care am imprumutat titlul acestei interventii. Pot spune, fara sa clipesc, cu cine nu votez. Dar, de ales, trebuie totusi sa aleg. Grea decizie... Cred ca nu o sa fiu contrazis daca afirm ca in ipostaze eligibile se afla, in pofida asa-numitului sistem de vot uninominal, reprezentantii celor mai importante partide: dl Gheorghe Nichita, de la PSD, dl Dumitru Oprea, de la PDL si dl Cristian Adomnitei, reprezentantul PNL. I-am urmarit pe toti trei, intr-o infruntare gazduita de Realitatea TV, precum si in raspunsurile date chestionarului aplicat, formulat saptamina trecuta de "Ziarul de Iasi". Dar experienta m-a invatat ca promisiunile sint simple strategii propagandistice, nimic mai mult. Prin urmare, tot catre om si, mai ales, catre ceea ce a demonstrat