Nicolae Dobrin şi Cristi Chivu, ca să respectăm ordinea timpului, au fost şi sunt două figuri marcante ale fotbalului românesc. „Gâscanul“ din Trivale a plecat dintre noi la 26 octombrie 2007, exact în ziua în care Chivu aniversa împlinirea a 26 de ani de viaţă. Pe atunci un fundaş de mare perspectivă, comparat în 2000 de UEFA cu Nesta de la marele Milan), Chivu a preluat ştafeta imaginară de la inegalabilul Dobrin.

Au trecut patru ani de atunci. De Dobrin nu prea mai vorbeşte lumea, că aşa e la români, cei plecaţi dintre noi sunt daţi uitării. Nici despre Chivu nu se pomeneşte prea mult. Între timp, a renunţat la naţională, iar situaţia sa de la Inter este neclară, mai ales că internaţionalul român intră din iarnă în ultimele şase luni de contract.

Dincolo de toate aceste aspecte, microbistul român s-a întrebat mereu: „Cine a fost cel mai bun?“, referindu-se la Dobrin, Hagi, Chivu, Mutu, ca să ne raportăm doar la câţiva. „Este de greu de zis dacă Hagi e mai bun decât Dobrin sau Dobrin decât Mutu, nu se pot face astfel de comparaţii", spunea Dobrin în 2007.

Legendele fotbalului: „Prinţul din Trivale"

Nicolae Dobrin, cel pe care istoria îl reţine ca fiind un maestru neegalat al fentelor cu balonul rotund, a rămas de mic orfan de tată. Dobrin îşi petrecea aproape tot timpul jucând fotbal cu prietenii, pe un maidan de pe malurile Argeşului, cunoscut sub numele de „Maracana".

A ajuns la Dinamo Piteşti printr-o întâmplare. În 1959, impresionaţi fiind de puştii care băteau mingea cât era ziua de lungă, titularii echipei fanion a oraşului, în frunte cu Florin Halagian, le-au acordat onoarea unei miuţe, de dragul distracţiei. VEZI DETALII AICI

Cristi Chivu, copilul ajuns la maturitate

Căpitanul naţionalei împlineşte 31 de ani, ultimii 12 fiind petrecuţi în străinătate. Povestea lui Chivu a început acum 31 de ani în oraşul Reşiţa.