Film românesc bine primit şi premiat la festivaluri internaţionale, deci dramă minimalistă, atentă la detalii şi concentrată în jurul unui protagonist extraordinar de banal.
Marţi, după Crăciun
Titlu original: Marţi, după Crăciun
Paul Hanganu (Mimi Brănescu, capabil actoriceşte într-un rol neinteresant şi non-empatic) are de ales între soţia Adriana (Mirela Oprişor, veridică în rolul unei partenere de viaţă frustrant de rutinată) şi Raluca (Maria Popistaşu, adevărată revelaţie actoricească, deosebit de capabilă în rolul „celeilalte femei"). Alegerea este cumva deja făcută, iar Paul, bărbat român din clasa medie, nici prea frumos, nici prea deştept, deloc interesant şi nederanjat de adulterul relaxant, amână momentul în care îşi va părăsi soţia şi fiica pentru Raluca, dentista copilei.
Muntean mizează pe realismul unor existenţe banale (nici cuplul, nici amanta nu sunt personaje extraordinare sau memorabile, toţi sunt ieşiţi din cotidianul urban românesc) şi urmăreşte până dincolo de explozia iminentă drama de cuplu. Cablarea la sensibilităţile, modurile de operare şi ideologia (dacă mi se permite să o numesc aşa) noului val de regizori autohtoni este totală: cadre lungi, subiect simplu, personaje puţine, dialoguri veridice şi cam multă nuditate.
Lipsit de inhibiţii, prejudecăţi şi judecăţi morale , „Marţi, după Crăciun" reuşeşte un lucru remarcabil: concepe unul dintre puţinele cupluri veridice de îndrăgostiţi de pe ecranele cinemaurilor mioritice: Paul şi Raluca sunt convingători în relaţia lor extra-maritală, alimentată în egală măsură de criza vârstei de mijloc (prin care trece el), nevoia ei de protecţie, dar şi de amor. Un amor care va face victime colaterale (soţia şi fiica lui), care poate nu va dura prea mult, dar care convinge spectatorul.
Regie : Radu Muntean; Distribuţie: Mimi Brănescu, Maria Popistaşu, Mirela Opriş
