Intr-o camera din chirpici, din Cirligele, Maria Bari impreuna cu sotul ei, Costica si inca cinci odrasle, traiesc mai rau ca-n epoca de piatra. Plini de paduchi si mai mizerabili decit orice inchipuire, acesti oameni vietuiesc de pe azi pe miine, fara nici o grija. Mai mult, considera ca e un noroc oligofrenia de gradul II a unuia dintre baieti, pentru ca le aduce singurul venit din casa: 1,2 milioane lei. La o rascruce a ulitelor din Cirligele, in dosul unui gard facut din mila primariei si in mijlocul unui noroi greu de calcat cu piciorul, e casa familiei Bari. Casa e un fel de-a spune, pentru ca respectiva cosmelie, facuta din lut, abia de se vede peste gard. Strimba ca o caricatura, ai zice mai degraba ca adaposteste porci, daca nu te-ar contrazice subit usa deschisa, de dupa care se prelinge o fiinta omeneasca. La fel de murdara si la fel de umila ca si maghernita intunecoasa ce se vede dincolo de usa. "Mama-i in casa", spune copila, imediat ce da cu ochii de noi. "Ii da sa suga lu' aia mica", mai completeaza. Inotam vitejeste prin mocirla curtii sperind ca dincolo de ea va fi ceva mai bine. Imediat ce ajungem in prag insa, ne taie rasuflarea duhorile amestecate din odaie. Originea lor nu e greu de banuit. Jegul ce domneste in incapere iti da fiori. Pe peretii afumati curge slinul. Cele doua paturi mai ca nu lasa loc de trecere, iar pe ele, in toata splendoarea, zac aruncate de-a valma haine care de mizerabile ce sint, nu li se mai vede culoarea. Nici ca-i pasa cuiva ca unul dintre ele, de lipit ce era de gura fara usita a sobei, putea lua foc in orice moment. "N-are nimica, nu ia foc ca avem grija. Trebuie sa facem cald", spune Maria, stapina casei. Si ca sa fie si mai clar, si-a luat bebelusul de numai o luna de la piept si la pus fix linga jarul aprins, pe o perna. Lemnele de foc le aduc cu circa, de la padure, in fiecare zi. Iar de mincare, daca nu primesc