Andrei Mănescu
Deşi încă foarte tînăr, el a absolvit Academia de Arte Frumoase doar cu vreo cîţiva ani în urmă, graficianul Andrei Mănescu dezvăluie, atît prin opţiunea estetică, în ansamblul ei, cît şi prin datele stilistice personale, o surprinzătoare maturitate a gîndirii artistice şi un profesionalism fără concesii. Multiplele direcţii în care el s-a manifestat pînă acum - gravură, obiecte realizate prin decupaj, desene/sculptură, avînd ca suport piatra de rîu -, se sprijină, în cea mai mare parte, pe acelaşi inventar de semne şi pe aceeaşi dinamică a imaginaţiei. După experimentarea mai multor variante expresive, de la un figurativism schematic la interpretarea imaginii zoomorfe, de la compoziţia rectangulară la focalizările circulare, el a ajuns, la un moment dat, la forme complexe de modulare pornind de la cele mai puţin spectaculoase elemente geometrice. Întregul eşafodaj al imaginii, extensiile şi ritmurile acesteia, indiferent de registrul stilistic şi de unghiul de lectură, sînt efectul inepuizabilei capacităţi de combinare a formei cilindrice, adică a tubului. În substratul acestui proiect pot fi identificate două atitudini diferite care trimit direct la spaţiul limbajului şi la modalităţile de construcţie a imaginii; mai întîi, una polemică, de ordin moral, vizînd recuperarea în expresie a unor moduli principial inerţi şi, în al doilea rînd, una afirmativă, a cărei finalitate este tocmai acreditarea ideii generatoare. Performanţa lui Andrei Mănescu, pornind de la aceste observaţii, constă în bogăţia şi în marea diversitate a formelor pe care el le realizează cu mijloace atît de simple. Prin neobositul joc al combinaţiilor, prin permanenta regîndire a sintaxei imaginii, artistul realizează un registru formal ce acoperă toate sugestiile unei lumi care se autogenerează cu vitalitatea realităţii însăşi. Existenţa minerală, au