AMENINTAREA FOCULUI O tara intreaga privea in direct, in dupa-amiaza de miercuri, 20 februarie 2002, focul care izbucnise la Muzeul Satului.
Imaginile de la televizor si cele din ziarele de a doua zi ii aratau pe angajatii muzeului luptand cot la cot cu pompierii impotriva flacarilor, carand cu disperare, la loc sigur, valoroasele si unicele obiecte de patrimoniu din interiorul caselor aprinse. Nu era primul incendiu de la Muzeul Satului. De-a lungul timpului, flacarile nu au iertat aceasta institutie, in care exponatele sunt case vechi din lemn uscat, acoperite cu paie. Ultima nenorocire se petrecuse in septembrie 1997, cand focul a izbucnit din mai multe locuri, fiind evident ca nu fusese un accident. Atunci, in 1997, au fost distruse complet 320 de obiecte etnografice, constructiile afectate fiind gospodaria din Berbesti, stana din Sugag, gospodaria din Surdesti si cea din Dragus, casa din Dumitra.
VOITINEL. Spre deosebire de incendiul din 1997, acum focul a pornit dintr-un singur loc, de la sura din Voitinel, o constructie aflata chiar langa gardul ce desparte muzeul de Bulevardul Kiseleff. Rapid, focul s-a extins la constructiile invecinate. Muzeograful Aurelia Tudor ne-a aratat gospodariile afectate in 2002. "Noi si pompierii am incercat sa scoatem cat mai multe lucruri din case, mai ales lucrurile mari. Intre 3:10 si 3:20, toata lumea era aici. Atunci de-abia erau cateva chestii aprinse. S-a intamplat un lucru extraordinar: au sarit oameni sa ne ajute din drum, au sarit colegii nostri de la minister sa ne ajute", spune Aurelia Tudor. "Au ars morile, a ars cherhanaua, pompierii au incercat sa localizeze focul, sa nu se mai raspandeasca. In mintea mea, o cisterna de opt tone de apa inseamna opt tone de apa, dar la incendiul de aici era ca si cum ai fi turnat cu paharelul, se termina in cateva minute", explica Aurelia Tudor. In 2002 nu existau hidrant
