Dintre toate momentele unei zile, amurgul este, poate, cel mai încărcat de semnificaţii. Dna dr. Raluca Bulea împărtăşeşte cu noi diferitele chipuri ale metamorfozei zilei în noapte, la rubrica Albumul cu clipe.
Din cele douăzeci şi patru de ceasuri ale unei zile, este unul a cărui esenţă împleteşte linişte, farmec, mister, magie şi atâtea altele. Este acel moment în care soarele deja a dispărut şi lumina stă şi ea să se stingă, iar noaptea e pe cale să se strecoare din nou printre noi, însă o face lent, uşor, ca pentru a nu ne speria dintr-o dată cu tenebrele sale. În ceasul amurgului, căci despre el este vorba, totul în jur se vede în nuanţe de violet şi albastru şi am putea chiar să îl numim ora albastră. Atunci, agitaţia zilei se domoleşte, graba nu mai este necesară şi putem şi noi să ne luăm răgazul de a privi în jur, bucurându-ne de felul în care lumin Publicitate a colorată şi plină de umbre transformă întregul peisaj, dându-i o frumuseţe mai subtilă, diafană, imposibil de găsit în alte ceasuri ale zilei. Şi pentru că suntem în miez de vară, amurgul mai are un atu: la vremea sa, arşiţa se domoleşte, lăsând loc pentru răcoarea pe care noaptea o aduce cu sine şi care ne revigorează. Ora albastră este pentru mine cea mai frumoasă parte din zi, în special din punct de vedere artistic. Oriunde m-aş afla, în oraş sau în mijlocul naturii, la şes sau la munte, lângă albia unui râu sau pe malul mării, la noi sau aiurea în lume, mă opresc să o savurez, indiferent dacă e vorba de câteva minute sau câteva zeci. Mi-e drag să văd cum se naşte noaptea (nu mi-o imaginez niciodată ca pe momentul în care ziua moare) şi mă bucur să fiu martoră la această transformare ce se petrece lângă noi în fiecare seară, deşi poate fi atât de diferită de la o zi la alta şi de la un loc la altul. Şi dacă se întâmplă să am şi aparatul de fotografiat la îndemână, pot m
