Guvernatorul BNR Mugur Isărescu spune: 1) Noi nu apărăm băncile în cazul contractelor abuzive, ci apărăm interesele deponenţilor ( adică banii lor depuşi la bancă - n.red.) şi stabilitatea sistemului bancar; 2) Băncile dau cu împrumut, nu banii lor, ci banii deponenţilor. Băncile nu depun banii din depozite dintr-un seif de unde să-i scoată şi cu dobândă, ci împrumută cu mai multă sau mai puţină abilitate clienţilor. Aşa funcţionează băncile.

Ca o legătură directă între cele două, dacă BNR apără interesele deponenţilor, iar băncile împrumută către alţii banii deponenţilor, ar trebui ca Banca Naţională să se intereseze cum, unde şi către cine se duc banii deponenţilor prin credite pentru a nu ajunge să plătească în final factura pentru deciziile bancherilor comerciali. Şi aici mă refer şi la factura pe care o plăteşte acum guvernatorul Isărescu prin faptul că este nevoit să iasă public în faţă, cu credibilitatea lui pentru a da explicaţii pentru deciziile altora, pentru contractele făcute de bănci care au o influenţă financiară asupra întregului sistem bancar şi a găsi cele mai neverosimile justificări de ce lucrurile trebuie lăsate moarte în cazul contractelor abuzive: clauzele abuzive sau neabuzive sunt contracte pe care le-au semnat oamenii care au luat credite. Tot într-un stat de drept, când semnezi ceva îţi asumi.

În primul rând aceste contracte erau standard şi nu puteau fi negociate. În al doilea rând să-i ceri marii majorităţi a clienţilor persoane fizice să înţeleagă ce-i cu riscul valutar, ce-i cu riscul economic, ce sunt comisioanele de administrare şi de gestiune e prea mult. Problema nu este la client, ci la bancă, pentru că i-a vândut un produs sofisticat şi nu i-a calculat corect riscul la care se expune şi cum se încadrează în el, în funcţie de evenimente. Dacă bancherii ar fi luat în considerare riscul valutar pentru client, nu pent