* N-are rost sa va mai povestim si noi ce s-a mai intimplat la nivelul politicii romanesti, fiindca ar trebui sa ne aplecam prea mult pentru a ajunge la acel nivel, un nivel mai degraba subteran. N-are rost sa va mai spunem si noi ce s-a mai intimplat prin Palatul Parlamentului, de pilda, fiindca am vazut miercuri, la televizor, in direct (pe Realitatea TV, mai exact) atitea luminate fete de vrednici alesi, incit nici n-am mai putut minca de emotie. Urnele alea doua, una alba si una neagra, in care parlamentarii nostri si-au bagat bilutele din nas, ne-au sugerat un crematoriu cu urne in care zace cenusa unor rapsate sperante. Asta este, astia-s alesii, cu ei defilam prin fata UE. Corb la corb nu scoate ochii cu bilele de votare! Mai bine sa nu va mai stricam inceputul de week-end... * Ieri stateam si ne uitam la televizor intr-o doara, ca se transmiteau imagini tot de pe la Jocurile Olimpice, si ne-am gindit ca pe multi romani ii doare taman la undeva de medalii si de rezultate. Avem convingerea ca pe undeva, prin Romanica noastra, deja s-a purtat macar o data pina acum dialogul: „Beijing?"... „Beau jing, daca dai unul!". * La televizor ni s-a tot povestit in ultimele zile despre ploaia de stele (despre Perseide, ca sa le zicem asa), pe care am fost sfatuiti sa o admiram. Am iesit noi pe terasa, sus, ne-am invirtit, ne-am holbat, ne-am zgiit, una-alta, dar pesemne ca era prea multa lumina la noi in cartier, fiindca n-am vazut sa cada nici o stea. Nici macar Steaua n-a cazut, ci dimpotriva: a facut egal in deplasare! * Si, intre noi fie vorba, parca tare mare brinza ar fi fost daca vedeam stele cazatoare. Oricum, chestia aia cu pusul unui dorinte cind vezi o stea cazind, pe motiv ca se indeplineste, nu-i valabila: am mai prins noi tot asa o ploaie de stele, cu vreo doi ani in urma, ne-am pus un set intreg de dorinte, dar vedeti si dumneavoastra ca toata clasa noastra