IN MEMORIA LUI VLADUT De fiecare data cand dispare cate un copil aflam cu stupoare ca este vorba despre un caz atipic, iar atipia ni se dezvaluie cu candoare de catre cei ce trebuie sa-l ancheteze. Daca un copil dispare si MO-ul nu este specificat in proceduri, anchetatorii se pierd precum fecioarele ce-au iesit pentru prima oara la hora si ne spun cu roseata-n obraji ca e un caz atipic. Poate n-am ramane siderati daca ni s-ar explica si ce-i acela un caz tipic de disparitie. Din punct de vedere al DEX-ului, "atipic" inseamna ca se abate de la caracteristicile obisnuite, de la tipul comun. Coroborand cele doua enunturi - definitia DEX-ului si lamentarile politistilor - putem trage concluzia ca nici un caz nu seamana cu altul, ca fiecare caz are particularitatile sale. Mergand si mai departe pe firul aceleiasi logici, am putea ajunge la celebra concluzie ca "iarna nu-i ca vara!".

A disparut un copil dintr-o maternitate. Un bebelus nepozat a disparut din patut cu tot cu placuta. Totusi! A fost clar tuturor de la bun inceput ca bebelusul a fost luat din spital si ca n-a fugit singur! Atipicul se constituie aici in faptul ca nu se puteau da semnalmentele copilului, ca a disparut din maternitate si ca aveau un cerc urias de suspecti! In cele mai multe cazuri, cercul de suspecti nu exista sau e "toata lumea", in timp ce in acesta, cercul pornea de la cei 1.500 de salariati ai spitalului. E urias, dar... finit. Numai amanuntul ca se stia din start ca bebeul a fost luat si tot e un pas gigant. In cele mai multe cazuri "nu se elimina nici o posibilitate" pana in momentul gasirii copilului, de obicei mort sau pe moarte. Aici nu exista decat o posibilitate - rapirea - un alt atipic.

Noroc chior! Copilul, teafar si ingrijit, a fost adus de rapitor si lasat la usa unui alt spital. Tot atipic poate fi si ca aici este vorba despre un rapitor bun si nu de unul rau, care,