Într-un interviu neconvenţional cu Marius Tucă, primarul general al Capitalei Sorin Oprescu face o analiză "politico-administrativă" a ultimilor doi ani.
AUDIO● Portretul robot al bucureşteanului
● Marius Tucă: Domnule primar general stăteam şi mă întrebam aşteptându-vă la care dintre întâlniri nu o fi întârziat niciodată Sorin Oprescu? Şi primul răspuns care mi-a venit : la cea cu viaţa.
● Sorin Oprescu: Domn'e eu am fost prezent. Atunci când s-a strigat Oprescu am ieşit. E adevărat că era trei jumate noaptea, da când m-au strigat prezent eu am ieşit.
● Marius Tucă: La trei jumate a fost?
● Sorin Oprescu: Da, la trei jumate spre dimineaţă.
● Marius Tucă: S-a rupt apa, cum a fost?
● Sorin Oprescu: Atunci a născut. Mama a născut acasă că, na, erau alte vremuri. Cartierul era patriarhal, naşterea, am înţeles de la mama, că nu a fost aşa grea. Cu zgomot mare, cu emoţiile de primul copil. Sigur şi cel mai deştept. Noi suntem doi, dar ăla mare e mai deştept.
● Marius Tucă: Deci asta a fost prima şi ultima întâlnire la care nu aţi întârziat. Întâlnirea cu viaţa.
● Sorin Oprescu: Da, întotdeauna mi-am pus problema cu întârzierile astea... Sigur că le-am scuzat sau au încercat să mi le scuze ceilalţi, dar am încercat să respect oamenii, nu numai personalităţile, şi să ajung la timp.
● Marius Tucă: Dar eu ma gândesc la întâlnirile de amor şi cum stăteau fetele pe la colţul străzii şI vă aşteptau. Cred că se spânzurau. Aşteptau şi ele 5 minute, o jumate de oră...
● Sorin Oprescu: Câteodată încurcam colţurile şi ceasurile de la Univesitate. Şi uitam. Mi-aduc aminte că eram şi foarte tânar şi îmi începusem viaţa ca să zic aşa.
● Marius Tucă: Viaţa sexuală sau viaţa...?
● Sorin Oprescu: Cu schiţele de amor. Mi-aduc aminte când am venit
