Teatrul „Tamási Áron“, Sfîntu Gheorghe Ivona, principesa Burgundiei de Witold Gombrowicz Traducere în limba maghiară de Pályi András Regia: László Bocsárdi Scenografia: Jószef Bartha Costume: Judit Dobre Kóthay Muzica: Árpád Könczei Coregrafia: Fatma Mohamed Filmări şi montaj video: Sándor Sebesi Cu: Gisella Kicsid, Levente Nemes, Zsuzsa Gajzágó, Tibor Pállfy, Gyöngyi Pál-Ferenczi, Loránd Vata, Jószef Kolcsár, Gizella Molnár, Szidónia Krizsovánszky, Gábor Erdei, László Botka, Mihály Kömíves, László Veress, László Károly, Mária Fekete, Éva Ruszuly, Imola Magyarosi, Fatma Mohamed, László Darvas. Nu se joacă des Gombrowicz la noi şi e păcat, pentru că piesele lui oferă enorm –actorilor şi regizorilor deopotrivă. Ivona, principesa Burgundiei, în particular, e un text perfect articulat, pe care montarea lui László Bocsárdi îl pune minunat în valoare. Ca şi în alte texte ale lui Gombrowicz (Opereta, de exemplu, şi, mai ales, romanul Ferdydurke), societatea e privită ca o formă lipsită de consistenţă, pe care orice fisură o poate nărui. Societatea e închipuită, în text, de curtea regală, a cărei funcţionare e reglată strict de etichetă şi protocol (formă, aşadar). În spectacol, ideea e materializată de gesturile măsurate ale curtenilor, de mersul lor sacadat, de costumele negre ale bărbaţilor etc. O arată şi scenografia lui Jószef Bartha: scena studio e încadrată de panouri negre care imaginează cutia neagră a unei scene (e al doilea spectacol al tandemului Bocsárdi – Bartha pe care îl văd, după Don Juan-ul de la Ploieşti, cu acest tip de scenă – spaţiu închis, doar că la Ploieşti panourile nu erau negre). Toţi – rege, regină, prinţ, curteni – se con-formează fără crîcnire pînă cînd apare cineva – Ivona – care nu (re)cunoaşte protocolul şi îl nesocoteşte, ba chiar îl refuză implicit. Ivona este un fel de element natural primar – în montarea luiBocsárdi, ea mănîncă n