Să ştiţi că există foarte multe ţări cu sisteme pluripartite şi care nu sunt considerate democratice. Să ştiţi că şi în San Salvador şi Honduras se organizează alegeri dar nimeni nu le consideră democraţii consolidate. Motivul e simplu: nu există o Justiţie independentă, o supremaţie a legii în faţa căreia toţi oamenii sunt egali. Sursa: EVZ

Deci democraţia nu înseamnă doar alegeri libere după care nişte reprezentanţi se bat ca disperaţii pentru ciolan. Să fii ales de popor nu te validează pentru orice tâmpenie pe care o faci şi mai ales pentru desconsiderarea legii. Am auzit de o sută de ori zilele acestea: „Noi exprimăm voinţa poporului", ca şi cum acest fapt anulează orice contraargument. „Noi suntem emanaţia Revoluţiei", spunea Ion Iliescu în 1990 şi, în numele acestei legitimităţi populare, au părăduit ţara timp de şase ani.

Să luăm exemplul lui Dan Voiculescu, pe care oamenii îl tot votează de ani de zile în Parlamentul României şi cu care milioane de români ar putea ajunge să empatizeze în această perioadă de polarizare extremă a societăţii. Adică unii şi-ar putea dori din tot sufletul ca Voiculescu să învingă în lupta cruntă cu balaurul Băsescu, ar putea să-i ţină pumnii strânşi, ar putea să-şi repete în gând – „de l-ar scoate odată în şuturi pe Chiorul ăla de la Cotroceni", ar putea striga extaziaţi în momentul suspendării şi ar putea să creadă în totalitate că această luptă este a lor. Mulţi s-ar putea simţi în aceste zile solidari cu Dan Voiculescu, i-ar însufleţi ura faţă de Traian Băsescu şi ar simţi că bat toţi ca o singură inimă. Ce stupiditate!

Voiculescu nu e solidar cu niciunul dintre cei care, din varii motive, au un dinte împotriva preşedintelui. S-a trecut prea repede peste ce-a făcut acest domn în prima parte a Alianţei DA, la care a pus umărul după negocieri inclusiv cu Traian Băsescu. S-a trecut extrem de uşor peste această info