Un cuvant atat de cunoscut parca nici nu mai cere o definitie de dictionar, stim prea bine ce inseamna a fi timid, a manifesta sau a ascunde o anumita nesiguranta in raport cu ceilalti, a evita situatiile in care te afli in centrul atentiei, a lupta in tacere cu ceea ce poate deveni la un moment dat o adevarata "alergie" la interactiunea sociala. Asta la oameni, desigur. Sfiala excesiva manifestata in regnul animal capata un nume cat se poate de exotic.

Cauzele timiditatii? Iata o intrebare cu adevarat dificila, unii specialisti ne vor spune ca este vorba de genetica, explicatie la fel de frecventa in vremurile noastre pe cat era cea psihologica acum o vreme, altii vor incerca sa ne convinga ca numai si numai mediul socio-cultural o poate declansa, iar cei care se ocupa cu studiul detaliat al sistemului nervos central vor gasi o crestere sau o scadere a activitatii in cine stie ce misterioasa regiune a creierului, ca de exemplu corpul striat. Nu lipsesc nici adeptii modelelor pur medicale, nu degeaba se vorbeste despre "medicalizarea" comportamentului, dispusi sa declare ca timiditatea nu este decat o etapa a unei patologii care ar putea cuprinde anxietatea, fobiile (inclusiv cea sociala) mutismul selectiv al copiilor si, cine stie, poate chiar autismul, tulburarile de comportament si de personalitate.

La ce bun timiditatea? Timidul, ceva mai tacut, cu mult mai putin agresiv decat expansivul, cautatorul de noutati, s-a dovedit a fi sensibil la asumarea de riscuri, dar si la posibilitatea recompensei si asta ne-ar putea sugera ca tocmai de la cel sfios ne putem astepta la performanta, la succes in gasirea unor raspunsuri adecvate, la o capacitate de adaptare superioara. Se poate, exista celebritati in diverse domenii care se declara suferinde de o timiditate "aproape dureroasa", un exemplu este fotbalistul David Beckham. Multe alte foste sau actuale