Odată cu integrarea României în UE, partenerii din străinătate au redus sau chiar anulat finanţarea ONG-urilor din România.
Majoritatea organizaţiilor neguvernamentale luptă din greu pentru fiecare leu, apelând la sponsori, scriind proiecte pentru fonduri europene sau pentru cele disponibile de la bugetul local sau de stat. Fiecare dintre aceste modalităţi de finanţare are dificultăţile ei.
Patronii români scot greu banii din buzunar, nu au cultura sponsorizării şi donaţiilor, iar legea sponsorizării nu îi ajută să îşi dezvolte această calitate. Ceva mai generoase sunt companiile multinaţionale.
Tsunami în Asia, efecte la Oradea
Adriana du Plessis, directorul Fundaţiei „Casa Minunată”, spune că sponsorizările s-au redus brusc odată cu tsunami-ul din Asia şi integrarea României în UE. „Dacă în primii zece ani după Revoluţie era suficient să trimiţi câteva scrisori şi poze şi veneau banii, acum este mult mai dificil. Sponsorii străini vor să ajute ţări mai sărace, iar în România ei văd case şi maşini mai luxoase decât ale lor”, spune du Plessis.
Pentru a obţine fonduri pentru continuarea activităţii, fundaţia scrie proiecte pe care le depune la organisme europene, ministere şi autorităţi locale.
„Din fericire şi românii încep să se schimbe. Periodic vin câteva persoane fizice care ne fac donaţii, sume mici de bani, jucării, hăinuţe. Sunt şi câteva firme care ne-au ajutat foarte mult prin alimentele sau banii donaţi”, declară Adriana du Plessis. Claudia Torje, director executiv al Societăţii de Scleroză Multiplă din România, spune că, în ultimii ani, organizaţia a beneficiat de ajutorul unor companii farmaceutice care au medicamente pentru această maladie.
„În ultimii trei ani, depunem cel puţin două proiecte pe an pentru fonduri europene. Unele sunt aprobate. Anul trecut am câştigat finanţare pentru un proiect agreat de Minister
