Asta e logica: cistigurile se centralizeaza, iar pierderile se socializeaza, se periferizeaza. Nemaiavind economie, sintem dominati, sintem la discretia marelui capital si a institutiilor internationale care il slujesc. "Economia Romaniei" este o sintagma improprie, pentru bunul motiv ca asa ceva nu mai exista, cu exceptia unor petice de pamint pe care niste post-tarani practica un fel de agricultura de subzistenta. Exista insa o activitate economica, ceva mai putin firava, desfasurata in Romania de alte state sau companii straine, in domeniul bancar, putina industrie si servicii. Asta pentru ca noi am maritat totul: banci, industrii viabile, resurse ale solului si subsolului, astfel incit substanta economica autohtona, profiturile inclusiv, se scurg inafara. Ca atare, dependenta noastra de exterior este aproape totala, constringerea externa nepermitindu-ne sa mai fundamentam si sa implementam politici economice proprii, decit intr-o masura nesemnificativa. Acum, la vreme de criza, capitalul strain a plecat, lasindu-ne descoperiti, fara pirghii pentru simularea macar a unei eventuale ralansari. Si, in plus, de parca toate acestea nu erau suficiente, a mai venit si Emil Boc cu un guvern fara nici un economist, cu un inginer pe post de ministru de finante care distruge si ce mai dainuia ca baza de impozitare (vezi impozitul forfetar pentru IMM-uri, marirea CAS-ului etc,) si astfel veniturile la buget normal ca se reduc (prea multa impozitare distruge impozitarea), cu toate avatarurile suportate pe cale de consecinta de catre cei din sectorul bugetar, conflicte sociale etc. Nu acordam nici un stimul economiei reale, nici de natura fiscala, nici monetara, nu stiu unde sint investitiile si lucrarile de infrastructura promise, singura mare realizare a guvernului fiind dublarea, aproape, a datoriei publice a tarii printr-un mult trimbitat acord cu F.M.I. si U.E. Deci, noi n