SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
La vârsta de 18 ani, am biruit cele trei tomuri groase ale lui "Jean Cristophe", masivul roman al lui Romain Roland. Citisem, până atunci, "Pe Donul liniştit" şi "Război şi pace" şi eram foarte mândru de mine.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
La vârsta de 18 ani, am biruit cele trei tomuri groase ale lui "Jean Cristophe", masivul roman al lui Romain Roland. Citisem, până atunci, "Pe Donul liniştit" şi "Război şi pace" şi eram foarte mândru de mine. La colegii care nu reuşeau să ducă până la capăt nici măcar cele două volume ale "Annei Karenina" mă uitam ca la nişte bicisnici. Mă simţeam perfect antrenat să atac cele şapte sau nouă sau nu mai ştiu câte volume ale romanului fluviu "În căutarea timpului pierdut", când brusc, fără nici un motiv bine definit, n-am mai citit decât povestiri. Iar când mi-a căzut în mână culegerea de povestiri, de numai câteva rânduri fiecare, a lui Daniil Harms am ştiut că soarta îmi mai rezervă o surpriză.
De ani buni nu mai citesc decât Mica Publicitate. Citesc, bineînţeles, unele articole şi chiar cărţi, dar nu mă satisfac cu adevărat decât anunţurile de vânzări şi cumpărări. Mai puţin cele funerare, în care toţi dispăruţii au fost nişte oameni minunaţi, taţi ideali, mame desăvârşite, amanţi şi amante unici şi bunici cărora li se va purta o recunoştinţă pe cât de deplină, pe atât de veşnică.
De la schiţele şi momentele lui Caragiale, n-am citit ceva mai savuros ca ofertele de garsoniere confort sporit în Rahova şi Ferentari. Cât despre vânzările de apartamente la bloc de două şi trei camere, toate mă fac să plâng ca la telenovele. Într-o noapte, în ora de intimitate cu mine însămi, pe care mi-o permit înainte de a adormi, am citit ca pe un thriller reclama la un cartier nou de vile. Sincer să fiu, nu credeam, după "Război şi pace" şi "Jean Cristophe",
